„Această realitate este ignorată de la cele mai înalte poziții în conducerea de stat, în timp ce se amână sau se blochează finalizarea hidrocentralelor, iar obsesia repetată este că „mai bine, vom construi parcuri fotovoltaice decât să finalizăm hidrocentralele”. Acest exemplu reprezintă un avertisment sever: fără hidroenergie, țara ar fi posibil să cadă în întuneric. Dacă proiectele actuale rămân blocate, în viitor s-ar putea să nu mai avem norocul de acum. Nu mai este vorba doar de dezbateri, ci de securitatea energetică a României și de siguranța cetățenilor. Cine refuză să recunoască această realitate va deveni parte a problemei”, a declarat șeful AEI, într-un comunicat transmis joi, conform agenției Agerpres.
Potrivit sursei, hidrocentralelor începute, dar neterminate, sunt investiții publice valoroase, resurse energetice neexploatate și instrumente esențiale în combaterea secetei și inundațiilor.
„România se află într-un moment crucial în gestionarea resurselor de apă, producției interne de energie și protejării populației împotriva fenomenelor extreme. În timp ce unele proiecte hidroenergetice au fost oprite sau amânate, ultimele ani au demonstrat clar nevoia urgentă de a finaliza aceste lucrări. Hidrocentralele neterminate nu sunt doar șantiere abandonate, ci investiții publice importante, resurse energetice nevalorificate și un element vital în combaterea secetei și inundațiilor”, afirmă Chisăliță.
Construcția hidrocentralelor neterminate a fost finanțată din tarifele plătite de consumatorii români pentru energie electrică. Astfel, „în cei 38 de ani medii de construcție a acestor hidroagrementări, considerând ponderea consumului de energie electrică a populației de 20%, estimăm că fiecare consumator casnic a plătit în medie circa 120 lei pentru susținerea acestor proiecte”.
„Costurile pentru demolarea a șapte hidrocentrale depind de mai mulți factori – dimensiune, vârstă, amplasare, mediul înconjurător, necesitatea remedierii mediului, sedimente, infrastructură etc. Prin comparație cu costurile demolărilor în SUA, acestea pot ajunge la sute de milioane de dolari per hidrocentrală. Estimările indică că pentru demolarea și readucerea terenurilor la starea inițială, cu sume între 200 și 300 milioane de dolari per unitate, totalul ar ajunge la aproximativ 1,6 miliarde de dolari pentru toate cele șapte hidrocentrale. În cazul unei decizii de demolare, românii ar suporta aceste costuri, estimându-se că fiecare consumator casnic ar plăti în medie circa 160 lei pentru această operațiune. În schimb, continuarea și finalizarea acestor proiecte ar putea duce la o creștere a facturii medii de 3,2 lei de fiecare consumator în următorii zece ani”, precizează comunicatul.
Președintele AEI afirmă că demolarea hidrocentralelor ar implica costuri mult mai mari decât finalizarea lor, fiind necesară contribuția fiecărui român, iar investițiile deja realizate s-ar pierde pe termen lung.
Pe de altă parte, hidroenergie și lacurile de acumulare joacă un rol crucial în reducerea efectelor secetei, micșorând de două sau de trei ori perioadele în care debitele râurilor scad la nivele critice, asigurând apă pentru localități în perioadele secetoase, menținând un debit minim ecologic și sprijinind irigațiile din sezonul cald.
De asemenea, finalizarea modernizărilor hidrotehnice din Moldova ar crește capacitatea de stocare a apei cu peste 1 miliard de metri cubi, ceea ce ar diminua cu peste 60% efectele secetei hidrologice.
„România a triplat în ultimii 50 de ani numărul persoanelor conectate la rețeaua publică de alimentare cu apă, dar această extindere nu a fost acompaniată de dezvoltarea unor noi surse de apă. Nu au fost construite acumulări sau baraje noi, iar în multe localități, fântânile gospodăriilor sunt închise, reducând opțiunile populației. În aceste condiții, presiunea asupra resurselor existente de apă crește, iar sustenabilitatea sistemului devine tot mai vulnerabilă fără noi acumulări. Pe de altă parte, consumul de apă potabilă în urbane a crescut semnificativ, ca urmare a creșterii nivelului de trai și a rețelelor moderne de distribuție. În 1990, consumul mediu era de aproximativ 120 litri/persoană/zi, iar în 2024 acesta se apropie de 160 litri/persoană/zi în orașe”, conform comunicatului.
Doar pentru regiunea Moldova, blocarea sau întârzierea finalizării amenajărilor hidrotehnice afectează circa 500 de localități, aproape 400.000 de persoane, cresc riscul unor incidente și potențialele pagube materiale, iar importurile nete ar putea fi reduse cu aproximativ 25% dacă hidrocentralele existente funcționau corespunzător, în condițiile anului 2024. În același timp, prețul energiei electrice suportate de consumatori crește cu 3-5% din cauza dezechilibrelor generate, care nu pot fi compensate fără hidrocentrică.
Resursele de apă ale României au scăzut de la 2.200 m³/locuitor/an la aproximativ 1.800 m³/locuitor/an în ultimele două decenii, avertizează Dumitru Chisăliță. În ritmul actual, țara riscă să intersecteze pragul de stres hidric până în anul 2050. În acest context, finalizarea hidrocentralelor reprezintă una dintre măsurile esențiale pentru adaptarea la schimbările climatice, asigurarea energiei regenerabile și gestionarea eficientă a resurselor de apă.
România nu mai poate permite să amâne proiectele de această natură, avertizează Chisăliță.
În opinia oficialului AEI, decizia privind soarta acestor proiecte trebuie să fie luată în cunoștință de cauză de către cetățeni.
„Finalizarea hidrocentralelor ar aduce costuri mai mici pentru energie, mai puține inundații, reducerea lipsei de apă pentru populație și agricultură, diminuarea efectelor secetei și valorificarea investițiilor deja realizate. O oprire totală implică costuri mari de demolare suportate de consumatori, pierderea potențialului energetic și menținerea vulnerabilității hidrologice. Hidrocentralele neterminate sunt investiții de importanță strategică, cu beneficii pentru energie, gestionarea resurselor de apă și securitatea comunităților, dar și cu responsabilități majore privind protecția mediului și respectarea legislației. Tocmai de aceea, România are nevoie de o decizie matură, transparentă și bazată pe date, care să echilibreze interesele publice, securitatea energetică și protecția mediului, pentru soluții care să fie cu adevărat în beneficiul cetățenilor și al naturii”, adaugă acesta.