Articol de George Nistor – Publicat miercuri, 05 noiembrie 2025, 15:35 / Actualizat miercuri, 05 noiembrie 2025 15:59
Emeric Ienei, una dintre cele mai reprezentative personalități ale fotbalului românesc, a decedat astăzi, la vârsta de 88 de ani. Antrenorul care a schimbat istoria clubului Steaua la Sevilla, atunci când echipa a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, rămâne o iconografie a eleganței și echilibrului în sportul autohton.
Ca selecționer, a calificat România la Campionatul Mondial din 1990 și a pus bazele unei generații care a ridicat nivelul echipei naționale. A condus, de-a lungul carierei, cluburi importante din România și echipa națională a Ungariei, demonstrând prestigiul său recunoscut internațional.
Înainte de a-și consolidara reputația ca antrenor, Ienei a fost fotbalist de performanță. A evoluat ca fundaș și mijlocaș central, iar cariera sa s-a încheiat într-un mod rar întâlnit pentru acea vreme, în Turcia, la Kayserispor.
Discret, cu spirit pedagogic și o autoritate calmă, Ienei a format campioni și personalități. A lăsat în urmă nu doar trofee, ci și modele. Moartea sa marchează sfârșitul unei epoci și, pentru o clipă, reaprinde amintirile care au definit o generație.
Emeric Ienei, fiu de deținut de război, orfan de mamă la 12 ani
Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, județul Arad. Provenea dintr-o familie de origine maghiară, iar copilăria sa a fost marcată de dificultăți. Tatăl său a refuzat serviciul militar în România comunistă și a devenit, în contextul vremurilor, soldat maghiar. După război, a fost deținut ca prizonier pentru o perioadă, impactând profund familia.
Pentru tânărul Emeric, aceste momente au însemnat o maturizare timpurie, cu absența tatălui o perioadă lungă și cu responsabilitatea unei mame singure, rămasă în grijă. Mama sa a decedat când el avea doar 12 ani, iar această pierdere l-a făcut să înțeleagă devreme semnificația sacrificiului și a dorinței de succes. Aceste experiențe i-au definit atitudinea calmă și fermă, de lider.
Cariera de jucător s-a încheiat la Kayserispor
Înainte de a deveni un antrenor de succes, Ienei a fost un fotbalist apreciat. A evoluat ca mijlocaș defensiv și fundaș central, fiind recunoscut pentru stabilitate și echilibru în joc. A început ca junior în Arad, a debutat la echipa mare la Flamura Roșie și, din 1957, a reprezentat cu succes echipa națională a României, Steaua București, unde a câștigat titluri și trofee.
Într-o perioadă în care transferurile în străinătate erau rare, și-a încheiat activitatea de jucător în Turcia, la Kayserispor, între 1969 și 1971, până la vârsta de 34 de ani. Această experiență în sânul unei culturi fotbalistice diferite avea să-i dezvolte abilitățile și perspectivele, pregătindu-l pentru viitorul de antrenor. În 1986, Steaua avea în componență jucători precum Boloni, de etnie maghiară, Duckadam, portar cu rădăcini săsești și Belodedici din Banatul sârbesc.
Casătorit cu actrița Vasilica Tastaman
Dincolo de cariera sportivă, viața personală a lui Emeric Ienei a fost notată și de o relație romantică. În tinerete, s-a căsătorit cu actrița Vasilica Tastaman, una dintre cele mai proeminente personalități ale teatrului și cinematografiei din România anilor ’60 și ’70. Din această uniune a rezultat fiul, Călin.
Relația lor, discretă, dar urmărită de presă, a adus o componentă distinctivă în biografia lui Ienei, omul rezervat și dedicat profesiei sale. Deși mariajul s-a încheiat, Ienei a păstrat o atitudine demnă și discretă în fața provocărilor personale.
Emeric Ienei și Vasilica Tastaman. Fotografie colorizată realizată cu ajutorul Inteligenței Artificiale
-
Vasilica Tastaman a avut o carieră remarcabilă în teatru și film, fiind una dintre cele mai populare actrițe române din deceniile 1960-1980. A interpretat roluri în comedii și drame, printre producțiile notabile numărându-se „Pisica de mare” (1963), „Cu mâinile curate” (1972), „Veronica” (1972), „Ultimul cartuș” (1973), „Nea Mărin miliardar” (1979) și „Secretul lui Bachus” (1984).
Experiență ca antrenor la FC Universitatea Craiova
Deși numele lui Emeric Ienei este strâns asociat cu Steaua și echipa națională, cariera sa a inclus și o etapă scurtă la FC Universitatea Craiova (dezafiliată în 2011), în anul 1996.
Perioada a fost tensionată, cu așteptări mari și un public exigent, rezultatele fiind sub cele anticipate. Mandatul său de pe banca oltenilor a durat doar zece meciuri, reprezentând o etapă plină de provocări și lecții valoroase.
Pentru un antrenor obișnuit cu performanța, această experiență a fost un test de răbdare și adaptare. Ulterior, a revenit la cluburile care i-au marcat cariera, însă experiența la Craiova a reprezentat o provocare acceptată în condiții dificile.
Emeric Ienei la Universitatea Craiova. Știre în Gazeta Sporturilor
Selecționerul Ungariei
Un capitol mai puțin cunoscut din traseul său profesional este conducerea echipei naționale a Ungariei, între 1992 și 1993. A fost o alegere firească, datorită reputației sale solide în ambele țări, în acel moment.
Sub conducerea sa, selecționata maghiară a disputat 14 meciuri internaționale, inclusiv patru în preliminariile Campionatului Mondial din 1994. Echipa a terminat pe locul patru în grupa de calificare, după Grecia, Rusia și Islanda, Luxemburg fiind ultima.
Ungaria a ratat calificarea, însă presa din Budapesta a remarcat disciplina tactică și organizarea inspirată din fotbalul românesc al anilor ’80.