Patru dintre cei nouă judecători ai CCR au exprimat voturi favorabile validării Legii privind pensiile speciale ale magistraților și respingerii sesizărilor formulate de ÎCCJ, decizia fiind însă minoritară. În motivarea hotărârii din 20 octombrie, publicată vineri de CCR, este detaliat punctul lor de vedere, inclusiv critici aduse Consiliului Superior al Magistraturii.
- „Absenta avizului din partea autorităților publice solicitate să emită nu determină automat neconstituționalitatea legii asupra căreia acesta nu a fost exprimat”, afirmă cei patru judecători care au avut o opinie separată.
Legea privind reforma pensiilor speciale a fost declarat neconstituțională de Curtea Constituțională a României (CCR) pe motive de formă, cu votul a cinci dintre cei nouă judecători ai CCR.
Cinci judecători care au admis sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt: Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu, Mihai Busuioc și Mihaela Ciochină.
În motivarea deciziei, publicată vineri, aceștia susțin că Guvernul avea obligația să aștepte 30 de zile pentru avizarea de către CSM.
Cei ceilalți patru judecători din CCR, Simina Tănăsescu, Iulia Scântei, Csaba Asztalos și Dragoș Dacian, afirmă că Guvernul și-a îndeplinit obligațiile legale și că a așteptat suficient timp.
Legea reformei pensiilor pentru magistrați a respectat toate etapele procesului legislativ, rețin cei patru judecători CCR în opinia separată, evidențiind faptul că a fost supusă transparenței decizionale și că a suferit modificări în urma consultărilor.
CCR: Președinta CSM s-a exprimat public
După solicitarea avizului de către Guvern, în 22 august, avizul consultativ, CSM a convocat adunările generale ale judecătorilor și procurorilor, pentru exprimarea unui punct de vedere referitor la proiectul legislativ.
Cei patru judecători CCR subliniază în motivare că „președinta Consiliului Superior al Magistraturii a exprimat în mass-media poziția instituției referitoare la proiectul de lege”.
Adunările generale ale judecătorilor convocate în perioada 26-27 august în țară au votat doar pentru declanșarea protestelor, solicitând retragerea proiectului referitor la pensiile speciale.
„Guvernul și-a îndeplinit obligația legală de a solicita avizul CSM”
„Consiliul Superior al Magistraturii s-a întrunit și a hotărât convocarea adunărilor generale ale judecătorilor și procurorilor, rezultând adoptarea de către acestea a unor declarații publice, dar nu și transmiterea unui aviz către Guvern. Avizul nu a fost emis sau comunicat Guvernului înainte de depunerea proiectului în Parlament, nici ulterior.”
Ei evidențiază că Guvernul a obținut celelalte avize obligatorii, de la Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social.
„Guvernul a îndeplinit obligația legală de solicitare a avizului CSM, iar CSM nu și-a îndeplinit obligația de avizare a proiectului de lege pentru modificarea și completarea actelor normative privind pensiile speciale”, notează cei patru judecători în opinia separată.
„Guvernul nu are obligația constituțională de a aștepta avizul”
„Lipsa avizului din partea autorităților publice solicitate să îl emită nu determină automat neconstituționalitatea legii asupra căreia acesta nu a fost exprimat, fiind importantă obligația Guvernului de a-l solicita. Faptul că autoritatea competentă nu și-a îndeplinit această atribuție constituțională nu afectează valabilitatea legislației fără aviz.”
Legat de perioada de așteptare pentru avizul consultativ, cei patru judecători afirmă că termenul de 30 de zile „nu are semnificație constituțională, ci una strict legislativă și nu impune obligații în sarcina Guvernului”.
„În contrast cu decizia majoritară, considerăm că Guvernul nu are obligația constituțională de a aștepta avizul CSM peste termenul prevăzut de art.33 alin.(2) din Legea nr.305/2022. Autoritățile trebuie să colaboreze eficient și să evite întârzieri în procesul legislativ.”
„Termenul de 30 de zile determină obligația CSM de a răspunde prompt”
Folosirea termenului de 30 de zile, conform celor patru judecători CCR, a fost stabilită de legiuitor, nu de constituant, și vizează proiecte legislative complexe, precum codurile.
„Această durată nu are semnificație de întârziere în procesul legislativ, mai ales în contextul procedurilor speciale, reglementate constituțional, precum angajarea răspunderii Guvernului conform art.114 din Constituție. Termenul de 30 de zile impune CSM să emită avizul cu celeritate, evitând orice interpretare care ar putea întârzia procesul legislativ sau limita autonomia Parlamentului.”
Folosirea termenului de 30 de zile nu justifică amânarea nejustificată a emiterii avizului de către CSM, iar lipsa respectării acestui termen nu înseamnă că Guvernul nu a avut timp suficient pentru exercitarea atribuțiilor legale.
Critici aduse CSM
„Termenul de 30 de zile nu are relevanță constituțională, ci doar una legală, fiind competența CSM să emită un aviz în cel mult 30 de zile (nu după). Întârzierea cu care a fost emis sau omis să fie emis un aviz într-un termen rezonabil, având în vedere complexitatea actului normativ și procedura constituțională cu termene scurte, indică faptul că termenul a fost folosit cu scop de întârziere, ceea ce nu este permis.”
În opinia celor patru judecători CCR, CSM a utilizat termenul de 30 de zile pentru a încerca să amâne procesul legislativ.
Autoritățile avizatoare, avertizează judecătorii CCR, nu pot întârzia sau împiedica procesul legislativ, opunând Guvernului întârzierea emiterii avizului pentru a prelungi procedura.
Cei patru judecători consideră că perioada de așteptare a Guvernului a fost rezonabilă.
„Guvernul avea dreptul legal să își asume răspunderea în fața Parlamentului pentru legea pensiilor speciale, chiar și fără avizul consultativ al CSM, dacă această solicitare fusese făcută conform legii. Lipsa avizului în termenul stabilit (30 august – 1/3 septembrie) indică nerespectarea atribuției CSM și poate reflecta o lipsă de colaborare între autorități.”