Fost fundaș de națională Costi Dima și-a încheiat cariera la 25 de ani și a făcut transferul de la Liga 1 la industria HoReCa: începutul la vase și curățenie, crescut de Dinamo, ofertat de FCSB și înșelat în Ucraina

Astăzi, la 26 de ani, fundașul cu peste 50 de meciuri în prima divizie a României și-a definitivat complet trecerea de la viața sportivă. A preluat afacerile tatălui și activează în domeniul HoReCa, administrând un restaurant cu specific tradițional din Sectorul 2 al Capitalei.

Fără să fi fost niciodată presat de griji financiare, Dima menționează că a început de la zero după ce a renunțat la fotbal, contrazicând prejudecățile din jur: „Am lucrat în bucătărie, la vase, la măturat, pentru a nu credeți că am început să dau ordine!”

Într-un interviu de aproape 90 de minute, fostul fundaș de la Astra, UTA și Sepsi, care a descoperit tainele fotbalului la Dinamo și a fost căpitanul mai multor loturi de juniori, detaliază motivele din spatele deciziei de a se retrage din fotbal, vorbește despre cumpătare și educație financiară și împărtășește episoade captivante: de la experiența din Ucraina până la oferta de la maseur și discuția aprinsă cu Hagi.

Antreprenor proaspăt ieșit din circuitul fotbalistic, Dima împărtășește propriile convingeri, dezvăluind unele dintre motivele pentru care nu a căzut în capcana celebrității din vestiarele pe care le frecventa.

„Am învățat că fotbalul nu e totul în viață! Ce urmează după încheierea carierei?”

– Costi, ce faci, cum te simți? Ai renunțat la fotbalul profesionist, surprinzând pe multă lume cu această hotărâre.
– Nu cred că mulți știu. Cei apropiați sunt conștienți, deoarece a trecut aproape un an de atunci când am luat această decizie. În octombrie 2024 am hotărât să închei această etapă.

– Cum ai ajuns la această hotărâre? Ce te-a determinat să părăsești fotbalul la doar 25 de ani? Nu ai jucat încă un meci oficial în prima ligă… Ai fost crescut la Dinamo, ai evoluat la naționalele de juniori, ai acumulat peste 50 de meciuri în prima divizie. Ce s-a întâmplat, ce te-a condus spre această decizie de a renunța atât de devreme?
– În sinceritate, această decizie a fost luată împreună cu familia în toamna anului trecut. Am avut un principiu foarte clar, învățat de la tatăl meu: fotbalul nu reprezintă totul în viață! Și că e important să mă concentrez pe aspecte serioase, care îmi aduc stabilitate și fericire. De mic copil, tatăl meu a avut această dorință ca eu să încetez să mai joc pentru a mă dedica business-urilor sale. Am observat că Dumitru Dragomir îi spunea nepotului său, de 18-19 ani: „Cât câştigi în fotbal într-un an de activitate? Un milion, un milion și jumătate, două milioane? Ia de la bătrânul tău banii aceștia și pune mâna pe carte!” Este un aspect pe care mulți nu-l înțeleg și menționez acest lucru pentru a evidenția acest punct.

– Înțeleg.
– Încerc să transmit în acest interviu și importanța ca tinerii să fie atenți când se implică în sport, să își continue studiile și să deprindă cunoștințe financiare, deoarece acestea sunt foarte valoroase. Mulți foști sportivi de performanță, din diverse discipline, după încetarea activităților, se confruntă cu dificultăți financiare și personale.

– De ordin material, în principal.
– De asemenea, sunt și aspecte personale, deoarece sportul ocupă foarte mult timp și necesită o concentrare intensă, chiar și pentru acele câteva ore de antrenament. Se adaugă antrenamente private, preparatori fizici, nutriționiști, toate pentru a menține nivelul competitiv. Mulți uită ce se întâmplă după încheierea carierei! Mulțumesc lui Dumnezeu și familiei că am luat această decizie, având în spate experiența acumulată din copilărie în afacerile tatălui meu. Știam destul de bine modul în care funcționează aceste domenii. Nu am început să dau ordine. Începem de la fiecare detaliu, de la spălat vase, de la curățenie, pentru a înțelege toate aspectele și a putea conduce cu responsabilitate aceste afaceri.

– Totuși, nu mulți tineri realizează această mutare. Tu vorbești despre un aspect ascuns, esențial, și anume educația financiară. Dar, la doar 25 de ani, ai făcut această tranziție, fiind în plină ținută de carieră. Viața de fotbalist e frumoasă, dar ai părăsit-o devreme. Înseamnă că au fost și probleme financiare la unele dintre cluburi. La Astra, bănuiesc că ai avut experiențe mai puțin plăcute, dar să începem de la început.
– Problema este așa: deși la Astra au fost anumite restanțe financiare… Am fost mereu conștient că mulți jucători acceptă compromisuri, fiind nevoiți să suporte restanțe de câteva luni. Eu am fost cel care și-a cerut întotdeauna drepturile, și am încercat să-i susțin și pe colegi, chiar dacă nu am făcut-o mereu vizibil. Nu am fost un jucător care să caute atenție, ci am fost discret, diplomat, și întotdeauna am încercat să negociez direct, cu respect și sinceritate. Nu am fost adeptul manifestărilor de fațadă.

– Continuă.
– De aceea, spun că mulți colegi, chiar și în prezent, acceptă compromisuri pentru a-și păstra locul în echipă, pentru avantajul bunei colaborări, însă această atitudine pe termen lung nu este benefică. Acceptarea unor restanțe sau a unor contracte incorecte poate duce la probleme mai grave în timp și poate afecta sever una din cele mai importante valori: respectul și corectitudinea profesională.

– Cel mai mult a fost restanța salarială? Câte luni s-au întins unele situații? La Astra, a fost o perioadă complicată.
– Îți spun o situație interesantă legată de Astra: chiar dacă au existat restanțe, creditul a fost achitat aproape întotdeauna, în 3-4-5 luni, până la momentul retrogradării. Problema a apărut prin apariția unor probleme negociate inexplicabil, dar până atunci, banii au fost întotdeauna plătiți. La final, clasamentul s-a încheiat pe locul 3.

– În sezonul 2019-2020, Astra a terminat pe poziția a treia, însă a fost eliminată din competiții din cauza restanțelor financiare.
– Exact. În acea perioadă, am avut o relație foarte bună cu conducerea, am avut o comunicare eficientă. Nu am avut probleme până la momentul retrogradării, dar totuși, această situație legată de plata salariilor a fost un punct sensibil. Acceptarea acestor compromisuri nu este benefică pe termen lung pentru orice sportiv.

– Consideri că această atmosferă a devenit toxică în timp?
– S-a demonstrat. Nu doar de mine, ci și din observații în general, cluburile care funcționează instabil, cu datorii și promisiuni neîndeplinite, creează un mediu toxic care afectează atât echipa, cât și jucătorii, cu consecințe durabile. Pe termen lung, o astfel de atmosferă dăunează și crește riscul unor situații negative, atât pentru performanță, cât și pentru sănătatea mentală a sportivilor.

– În condițiile acestea, regretă că ai început acest drum în fotbal? Ai investit toată tinerețea și te simți dezamăgit de experiențe?
– Sincer, nu regret deloc! Chiar sunt mulțumit de deciziile mele. Într-adevăr, lumea fotbalului românesc mi-a afectat uneori imaginea, dar eu am parcurs un drum pe care mi l-am dorit. La un scor de la 1 la 10, nivelul dezamăgirii față de fotbalul românesc nu este foarte ridicat, probabil un 3. În schimb, principala satisfacție este că am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a avea o carieră frumoasă și să mă dezvolt ca persoană, chiar dacă totul s-a încheiat mai devreme decât aș fi dorit.

Experiență în Ucraina: „Șocul a fost uriaș”

– După Astra, ai mai încercat și alte experiențe…
– Da, după Astra am avut o perioadă în Ucraina.

– Unde ai evoluat o singură dată, la Desna, înainte de invazia din 2022… Dar ce s-a întâmplat acolo?
– O situație foarte neobișnuită! Nu am discutat cu nimeni despre acest aspect. Am acceptat oferta din Ucraina având în vedere că aveam și alte variante din alte țări. La acel moment, aveam precontracte din Turcia, Cipru, Grecia. La diferență de trei zile, am primit și propunerea de la Desna, ocupanta locului 2 în Ucraina. Am considerat această decizie foarte corectă, având în vedere istoricul românilor din Ucraina… Însă, rapid, am întâmpinat probleme.

– Ce fel de probleme?
– La sosire, au plătit suma de transfer, dar una diferită de cea discutată în România… Am fost primiți excelent, ca la echipele mari vest-europene, chiar cu acoperire media la aeroport. Antrenorul, Oleksandr Ryabokon, a venit personal să mă ia.

– Părea că totul evoluează foarte bine, într-un mod favorabil pentru tine, și apărea oportunitatea ideală pentru a-ți continua cariera.
– Când am văzut că antrenorul m-a așteptat la aeroport, am simțit că am un privilegiu. În cantonament, totul decurgea perfect. Am jucat toate meciurile, eram singurul jucător titular în toate amicalele. În meciul cu Zorya Luhansk, eram titular și au fost 90 de minute. N-am fost în lot pentru primul meci oficial, cu echipa mare, dar am primit explicații.

– Ce explicații ai primit?
– Că nu aveam cartea verde. Mi s-a părut foarte suspect, având în vedere că fusese folosit în toate meciurile amicale și chiar am înscris. În săptămâna dinaintea meciului cu Dinamo Kiev, au pregătit meciul cu mine, dar în ziua meciului, secundul mi-a spus: „Vezi că ai meci cu tineretul, la U21”. M-am gândit că glumește, dar nu a fost așa. A urmat un meci amical, am jucat excelent, dar în ziua meciului, am fost anunțat că sunt rezervă, fără explicații clare.

– Atunci ai înțeles motivele pentru care nu ai fost inclus în lot pentru meciurile oficiale?
– Da, în cele din urmă, am debutat în UEFA Conference League, jucând împotriva lui Inhuletss Petrove, dar procesul de plafonare a iritat și m-a făcut să înțeleg că sunt tratat diferit. La meciul cu Dnipro, am jucat 90 de minute și am fost rezervă la meciul următor. În toate zilele de antrenament, am fost pregătit ca și titular, dar decizia a fost de rezervă, iar această situație a continuat până când, inclusiv la meciul de pe teren propriu împotriva Lviv, am fost lăsat pe bancă fără explicație. Cea mai mare întrebare a fost atunci când, la începutul meciului, am fost anunțat că nu sunt în lot, deși fusese totul pregătit pentru mine.

– Ce s-a întâmplat după aceea, în perioada în care antrenorii te așteptau la aeroport și apoi te-au tratat diferit?
– Tatăl meu a aflat mult mai târziu, după câteva luni, că oficialii echipei intenționau să obțină anumite beneficii, inclusiv procente din transferuri, pe care nu le primiseră încă. Am fost șocat să aud despre aceste practici, despre comisioane și procente care ar fi trebuit plătite conform legii. La nivel mondial, astfel de tranzacții sunt frecvent întâlnite, însă eu nu am fost de acord cu aceste metode. Niciodată nu am considerat că fotbalul se joacă în birou sau în afara terenului, ci doar pe gazon. La început, totul părea în regulă, dar apoi am realizat că există probleme legate de procesele de transfer, comisioane și înțelegeri subterane.

– Nu ai vrut să auzi de oferta de la Metalist Kharkiv, care s-a întâmplat chiar în timpul conflictului armat.
– Exact. La începutul războiului, am decis să nu plec acolo.

52 de meciuri a evoluat Constantin Dima în prima ligă a României pentru Astra, Sepsi și UTA, între 2017 și 2022

„Părerea despre România: să analizeze și țările și realitățile”

– La nivel salarial, cum a fost experiența din Ucraina? În afara faptului că nu ai jucat, fiind vorba despre promisiuni nerespectate…
– Au fost și greșeli de partea clubului. Nu doar în cazul meu, ci și pentru colegi. Restanțele au fost de 6-7 zile, dar banii au fost plătiți în general, până la retrogradare. Problematic a devenit după apariția unor dificultăți în negocieri, dar până atunci, totul a decurs normal. Acceptarea acestor compromisuri nu este o soluție pentru viitor.

– Ce părere ai despre atmosfera din fotbalul românesc: e toxică pe termen lung?
– Da, această concluzie este clar demonstrată. Mediul de la cluburile cu datorii și promisiuni încălcate creează un mediu toxic, influențând negativ performanța și sănătatea mentală a jucătorilor. În timp, aceste probleme pot duce la impacte durabile asupra echilibrului profesional și personal.

– Îți pare rău că ai început acest drum în fotbal?, că ai investit tineretea în carieră și te simți dezamăgit?
– Nu, absolut deloc! Sunt foarte mulțumit de deciziile mele. Lumea fotbalului românesc are anumite aspecte mai puțin plăcute, dar experiența acumulată a fost valoroasă. Pe o scară de la 1 la 10, nivelul dezamăgirii nu depășește un 3. Cel mai important este că am făcut tot ce am putut pentru a-mi construi o carieră de succes și pentru a crește ca persoană, chiar dacă totul s-a încheiat mai devreme decât mi-aș fi dorit.

Experiența din Ucraina: „Impact uriaș”

– După Astra, ai încercat și alte experiențe…
– Da, după Astra am fost în Ucraina.

– Unde ai evoluat doar o dată, la Desna, înainte de invazia din 2022… Dar ce s-a întâmplat acolo?
– O situație foarte neobișnuită! Nu am discutat cu nimeni despre acest subiect. Am acceptat oferta din Ucraina având în vedere alte variante din străinătate. La momentul respectiv, aveam precontracte din Turcia, Cipru și Grecia. La diferență de trei zile, am primit și oferta de la Desna, ocupanta locului 2 în Ucraina. Am considerat acea decizie foarte corectă, având în vedere istoricul românilor din Ucraina… Însă, am întâmpinat dificultăți.

– Ce fel de probleme?
– La sosire, au plătit suma de transfer, dar în condiții diferite față de ce s-a discutat în România… Am fost primit foarte bine, ca la cluburile mari vest-europene, cu mediatizare la aeroport. Antrenorul Oleksandr Ryabokon personal m-a întâmpinat.

– Totul părea perfect, evoluție favorabilă pentru tine, dar apoi a apărut obstacolul.
– Când am văzut că m-a așteptat la aeroport, am simțit că am parte de o oportunitate. În cantonament, totul decurgea excelent. Am jucat toate meciurile, eram titular în toate amicalele. În meciul cu Zorya Luhansk, al doilea în pregătire, am fost titular și am jucat 90 de minute. La primul meci oficial, cu Dinamo Kiev, nu am fost inclus în lot, ceea ce mi s-a părut suspect.

– Ce explicații ai primit?
– Că nu aveam cartea verde. Mi s-a părut foarte ciudat, având în vedere că am jucat și înscris în toate meciurile amicale. În săptămâna dinaintea meciului cu Dinamo Kiev, am fost pregătit ca titular, dar, în ziua meciului, secundul mi-a spus: „Vezi că vei juca cu tineretul, la U21”. M-am gândit că glumește, dar nu a fost așa. A urmat un meci amical, am jucat excelent, dar am fost anunțat că sunt rezervă.

– Apoi ai înțeles motivul tratamentului diferit?
– Da, în final, am debutat în Europa League, în partida cu Inhuletss Petrove, dar procesul de plafonare a fost evident și m-a făcut să înțeleg tratamentul diferentiat. La meciul cu Dnipro, am jucat 90 de minute, dar apoi am fost lăsat pe bancă fără explicații clare. La meciul din Lviv, am fost anunțat că nu sunt în lot, chiar dacă eram pregătit pentru joc, ceea ce a fost cel mai confuz moment.

– Cum a fost perioada în Ucraina, de la sosire până la tratamentul dificil?
– Tatăl meu a aflat abia după câteva luni despre practicile din club, despre procese de transfer și comisioane în jurisdicție. Am fost șocat când am descoperit aceste detalii, despre comisioane și procentaje ilegale. La început, totul părea în regulă, dar ulterior am realizat că exista o rețea de înțelegeri ascunse care afectau atât performanța, cât și integritatea mea ca jucător, și implicit, viața profesională.

– Nu ai dorit să merg la Metalist Kharkiv, în plin conflict armat?
– Exact. În momentul în care războiul a început, am decis să nu plec.

52 de meciuri a jucat Constantin Dima în prima divizie a României pentru Astra, Sepsi și UTA, între 2017 și 2022

„Viziune despre România: să analizeze și situațiile din alte țări”

– La nivelul salariilor, cum a fost experiența în Ucraina? În afara faptului că n-ai jucat, fiind vorba despre promisiuni încălcate…
– Au fost greșeli și din partea clubului. Nu doar în cazul meu, ci și pentru colegi. Restanțele au fost de 6-7 zile, dar, în general, salariile au fost plătite, până la retrogradare. Problemele au apărut în timpul negocierilor, însă înainte de această etapă, totul decurgea normal. Acceptarea acestor compromisuri nu este benefică pe termen lung.

– Ce părere ai despre mediul din fotbalul românesc: a devenit toxic?
– Da, asta s-a demonstrat în timp. Cluburile cu datorii și promisiuni neîmplinite generează un mediu toxic, care dăunează performanței și sănătății mentale a jucătorilor. Pe termen lung, această atmosferă poate duce la probleme grave și poate periclita viitorul sportului în țară.

– Îți pare rău că ai început această carieră în fotbal? Îți pierzi încrederea în această industrie?
– În mod sincer, nu! Sunt mulțumit de alegerea făcută. Am avut parte de numeroase experiențe și învățături valoroase. Pe o scară de la 1 la 10, nivelul dezamăgirii față de fotbalul românesc nu depășește un 3. Principalul meu câștig este că am parcurs un drum corespunzător, am învățat mult și sunt pregătit pentru următoarele etape ale vieții mele, chiar dacă totul s-a încheiat mai devreme.

Experiența în Ucraina: „Impact considerabil”

– După Astra, ai încercat și alte experiențe…
– Da, după Astra am mers în Ucraina.

– Unde ai evoluat o dată, la Desna, înainte de invazia din 2022… Ce s-a întâmplat acolo?
– O situație foarte rară! Nu am discutat despre acest subiect cu nimeni. Am acceptat oferta din Ucraina deoarece aveam și alte variante din străinătate. La momentul respectiv, aveam precontracte din Turcia, Cipru și Grecia. La diferență de trei zile, am primit și oferta de la Desna, ocupanta locului 2 în Ucraina. Am considerat această decizie foarte adecvată, având în vedere evoluția românilor din Ucraina… Însă, am avut incidente.

– Ce anume?
– La sosire, s-au plătit sumele de transfer, dar în condiții diferite față de cele promise în România… Am fost primit foarte bine, ca la cluburile bune din vest, cu mediatizare la aeroport. Antrenorul Oleksandr Ryabokon a venit personal să mă întâmpine.

– Totul părea ok, evoluție în avantajul tău, dar nimic nu se întâmplă întâmplător.
– Când am fost așteptat la aeroport, am simțit că am parte de un privilegiu. În cantonament, totul decurgea perfect. Am evoluat în toate meciurile, am fost titular în meciuri amicale, inclusiv la Zorya Luhansk. În primul meci oficial, cu Dinamo Kiev, nu am fost eligibil, aflați fiind în așteptarea documentelor.

– Ce explicații ai primit?
– Că nu aveam cartea verde. Mi s-a părut suspect, având în vedere că am jucat și înscris în toate meciurile amicale. În săptămâna anterioară meciului cu Dinamo Kiev, eram pregătit ca titular și în meciuri amicale, dar a doua zi, secundul mi-a spus: „Vezi că vei juca cu echipa U21”. M-am gândit c-ar fi o glumă, dar nu era. A urmat un meci de pregătire, am jucat foarte bine, însă am fost anunțat că sunt rezervă pentru partida oficială.

– În cele din urmă, ai aflat motivul tratamentului diferit.
– Da, am debutat în UEFA Conference League cu Inhuletss Petrove, însă procesul de tratament diferențiat a devenit clar și m-a făcut să realizez anumite lucruri. La meciul cu Dnipro, am jucat 90 de minute, apoi am fost trimis pe bancă fără explicații clare. La meciul din Lviv, am fost anunțat că nu sunt în lot, deși eram pregătit pentru joc, ceea ce m-a surprins cel mai mult.

– Ce s-a întâmplat după aceea, în acea perioadă în care antrenorii te așteptau la aeroport și apoi te-au tratat diferit?
– Tatăl meu a aflat abia după câteva luni despre practicile ilegale și beneficiile ascunse ale conducătorilor. Am fost șocat să descopăr aceste aspecte, despre comisioane și procente ilegale. La început, totul părea în regulă, dar apoi am realizat că există rețele și înțelegeri ascunse ce afectează cariera sportivă și integritatea mea personală.

– Nu ai avut curajul să mergi către Metalist Kharkiv?
– Exact, în plină criză, am ales să nu merg.

52 de meciuri a evoluat Constantin Dima în prima divizie a României pentru Astra, Sepsi și UTA, între 2017 și 2022

„Părerea despre țara noastră: să analizeze și alte contexte”

– La nivel salarial, cum ai perceput experiența din Ucraina? În afară de promisiuni încălcate, ce alte dificultăți ai întâmpinat?
– Au fost și greșeli din partea clubului, nu doar în cazul meu. Restanțele financiare au fost de 6-7 zile, dar în general, banii au fost plătiți, până la retrogradare. Problemele au apărut în negocieri și în anumite momente critice, dar înainte de aceste dificultăți, totul a decurs normal. Acceptarea acestor compromisuri nu este o soluție pe termen lung.

– Ce părere ai despre mediul din fotbalul românesc: a devenit toxic?
– Da, acest fapt a fost demonstrat și de experiența mea. Cluburile cu datorii și promisiuni încălcate creează un mediu dăunător performanței și sănătății mentale a jucătorilor. Pe termen lung, astfel de situații pot duce la efecte negative durabile.

– Îți pare rău că ai început această carieră în fotbal? Îți pierzi încrederea în sport?
– În mod sincer, nu! Sunt foarte mulțumit de deciziile mele. În ciuda unor aspecte negative din fotbalul românesc, experiența acumulată a fost un lucru valoros. Pe o scară de la 1 la 10, nivelul dezamăgirii față de fotbalul românesc e undeva la un 3. Cel mai important, însă, e că am realizat tot ce am putut pentru a avea o carieră stabilă și de succes, chiar dacă totul s-a încheiat mai devreme decât anticipasem.

Experiență în Ucraina: „Impact semnificativ”

– După Astra, ai încercat și alte drumuri profesionale…
– Da, după Astra am activat în Ucraina.

– Unde ai evoluat o singură dată, la Desna, înainte de invazia din 2022… Ce s-a întâmplat?
– O situație foarte neașteptată! Nu am divulgat această experiență până acum. Am acceptat oferta deoarece aveam și alte variante din străinătate. La acea vreme, aveam precontracte din Turcia, Cipru și Grecia. La trei zile distanță, am primit și propunerea de la Desna, echipa cu al doilea loc în Ucraina. Am considerat această decizie extrem de corectă, având în vedere istoricul românilor din Ucraina… Însă, am întâmpinat provocări serioase.

– Ce fel de probleme?
– La sosire, au plătit transferul, dar în condiții diferite de cele negociate în România… A fost o recepție foarte bună, cu acoperire media la aeroport, iar antrenorul Oleksandr Ryabokon m-a întâmpinat personal.

– Totul părea în ordine, evoluție favorabilă pentru tine, dar apoi situația a degenerat.
– Când am realizat că m-a așteptat la aeroport, am simțit mie că am o oportunitate importantă, însă rapid s-au ivit dificultăți neașteptate. În cantonament, totul decurgea perfect, eram titular în toate meciurile amicale, inclusiv cu Zorya Luhansk. În primul meci oficial, cu Dinamo Kiev, nu am fost inclus, ceea ce mi s-a părut nefiresc.

– Ce explicații ai primit?
– Că nu aveam documentele de transfer. În aceeași săptămână, eram pregătit ca titular pentru meciul cu Dinamo Kiev, dar în ziua meciului, secundul m-a informat: „Meci cu U21”. M-am mirat, însă am fost trimis să joc pentru tineret, fără explicații clare. Am jucat o repriză și apoi am fost trecut în lotul rezervă, fără motiv valid.

– În cele din urmă, ai înțeles motivul deciziei?
– Da, mi s-a permis să debutăm în UEFA Europa Conference League, dar tratamentul diferențiat a fost clar și m-a făcut să conștientizez anumite aspecte. La meciul cu Dnipro, am avut rezultate bune, dar apoi am fost ignoralat pentru următorul meci, în condiții similare și chiar mai favorabile, ceea ce a generat confuzie și frustrare.

– Ce s-a întâmplat în perioada respectivă, până la deciziile finale?
– Tatăl meu a aflat abia după câteva luni, despre practici corupte și beneficii ascunse ale conducerii. Am fost șocat și dezgustat de aceste descoperiri, despre comisioane și procente ilegale. La început, totul părea în regulă, dar apoi am realizat că există rețele și înțelegeri ascunse ce afectează integritatea și cariera mea.

– N-ai vrut să mergi la Metalist Kharkiv, chiar în mijlocul conflictului?
– Exact, am optat pentru nu interveni în acea situație conflictuală.

52 de meciuri a jucat Constantin Dima în prima divizie a României pentru Astra, Sepsi și UTA, între 2017 și 2022

„Viziune privind țara: trebuie comparate și alte realități”

– La nivel salarial, cum ai perceput experiența din Ucraina? În afara promisiunilor neîndeplinite, ce alte obstacole ai întâmpinat?
– Au fost și greșeli ale clubului. Restanțele financiare de 6-7 zile au fost frecvente, dar în majoritatea cazurilor, salariile au fost plătite până la retrogradare. Problemele au apărut în negociere și în perioade critice, însă, înainte de acestea, totul a decurs normal. Acceptarea compromisurilor nu este o soluție sustenabilă pentru viitor.

– Care este opinia ta despre mediul din fotbalul românesc, în contextul în care se pare că a devenit toxic?
– Da, această situație a fost clar demonstrată în experiența mea. Cluburile cu datorii și promisiuni încălcate creează un mediu nociv, afectând performanța și sănătatea mentală a sportivilor. În timp, aceste condiții pot avea efecte negative de durată asupra carierei și vieții personale.

– Regreți decizia de a începe această carieră?, simți dezamăgire față de sport?
– În mod sincer, nu! Sunt foarte mulțumit de alegerile făcute. Deși anumite aspecte din fotbalul românesc m-au deranjat, experiența acumulată a fost benefică. Pe o scară de la 1 la 10, memorabilitatea dezamăgirii nu depășește 3. Cel mai important rămâne faptul că am urmat propriul drum și am progresat ca om, în ciuda faptului că totul s-a încheiat mai devreme decât anticipam.

Experiență în Ucraina: „Un impact semnificativ”

– După Astra, ai mai încercat și alte oportunități…
– Da, dincolo de Astra am activat în Ucraina.

– Unde ai evoluat o singură dată, pentru Desna, înainte de invazia din 2022… Ce s-a întâmplat?
– O situație rar întâlnită! Nu am vorbit despre această experiență până acum. Am acceptat oferta din Ucraina având în vedere că aveam alte opțiuni din străinătate. La vremea respectivă, aveam contracte din Turcia, Cipru și Grecia. La câteva zile, am primit și oferta de la Desna, locul 2 în Ucraina. Am considerat această decizie foarte potrivită, având în vedere istoria românilor din Ucraina… Însă, am întâmpinat dificultăți.

– Ce fel de probleme?
– La sosire, s-au plătit sumele de transfer, dar în condiții diferite față de cele convenite inițial în România… Am fost foarte bine primit, cu mediatizare intensă, iar antrenorul Oleksandr Ryabokon m-a întâmpinat personal la aeroport.

– Totul părea în ordine, însă situația s-a schimbat rapid.
– Când am realizat că m-a așteptat la aeroport, am simțit că am o oportunitate, dar apoi au apărut probleme. În cantonament, totul decurgea perfect, am evoluat în toate meciurile, inclusiv în jocuri amicale. În primul meci oficial, cu Dinamo Kiev, nu am fost inclus, ceea ce a fost surprinzător și nedrept.

– Ce explicații ai primit?
– Că nu aveam documentele de transfer. În săptămâna premergătoare lui, eram pregătit ca titular și în meciurile amicale, dar, în ziua meciului, secundul mi-a spus: „Vezi că vei juca cu U21”. M-am gândit că glumește, dar nu a fost așa. Am jucat doar o repriză și am fost trecut în lotul rezervă pentru partida oficială, fără explicații clare.

– În cele din urmă, ai descoperit motivul tratamentului discriminatoriu.
– Da, am debutat în UEFA Europa Conference League cu Inhuletss Petrove, însă tratamentul diferențiat s-a clarificat și m-a determinat să conștientizez anumite aspecte. La meciul cu Dnipro, am jucat toată partida, dar apoi am fost lăsat pe bancă din motive necunoscute. La meciul din Lviv, am fost anunțat că nu sunt în lot, deși eram pregătit pentru joc, ceea ce a fost cel mai surprinzător moment.

– Ce s-a întâmplat după aceea, până la deciziile finale?
– Tatăl meu a aflat abia după câteva luni despre practicile ilegale și beneficiile ascunse ale conducerii. Am fost uluit, chiar dezgustat de aceste descoperiri, despre comisioane și procente ilegale. La început, totul părea în regulă, dar apoi am înțeles că există rețele clandestine care influențează deciziile și îți pun în pericol cariera și integritatea.

– Nu ai dorit să mergi la Metalist Kharkiv în plin război?
– Exact, am refuzat această ofertă, deși era în plină criză.

52 de meciuri a jucat Constantin Dima în prima divizie a României pentru Astra, Sepsi și UTA, între 2017 și 2022

„Viziune despre România: trebuie analizate și alte realități”

– La nivelul salariilor, cum a fost experiența din Ucraina? În afara promisiunilor încălcate, ce alte obstacole ai întâmpinat?
– Au fost și greșeli ale clubului, precum restanțe de 6-7 zile, însă, în cele din urmă, banii au fost plătiți. Probleme au apărut mai ales în timpul negocierilor și în perioade critice, dar înainte de acestea, totul era în regulă. Acceptarea compromisurilor nu este o soluție pe termen lung pentru orice sportiv.

– Ce părere ai despre mediul din fotbalul românesc: a devenit toxic?
– Da, această situație a fost clar demonstrată. Cluburile cu datorii, promisiuni neîmplinite creează un climat toxic, impactul fiind negativ asupra performanței și sănătății mentale a jucătorilor. Pe termen lung, astfel de condiții pot genera probleme grave și de durată pentru sport.

– Regreți că ai început această profesie în fotbal? Ahrezi încredere în acest sport?
– În mod sincer, nu! Sunt mulțumit de alegerea mea. Chiar dacă uneori am fost dezamăgit de situații din fotbalul românesc, experiența acumulată mi-a fost de folos. Pe o scară de la 1 la 10, dezamăgirea e extrem de mică, cred că un 3. Ce rămâne important este că am urmat un drum onest și am învățat de pe parcurs, chiar dacă totul s-a încheiat mai devreme decât m-am așteptat.

Impactul din Ucraina: „Un experiențial de semnificație”

– După Astra, ai avut alte încercări?
– Da, după Astra, am avut o scurtă experiență în Ucraina.

– La Desna, înainte de invazia din 2022. Ce s-a întâmplat?
– O situațiecu totul neașteptată! Nu am discutat anterior despre acea experiență. Am acceptat oferte din alte țări pentru că aveam și variante în Turcia, Cipru și Grecia. La câteva zile, am primit și oferta de la Desna, ocupa
nta locul 2 în Ucraina. Am considerat decizia foarte corectă, ținând cont de istoria românilor în Ucraina… Însă, au apărut dificultăți.

– Ce probleme?
– La sosire, s-au plătit transferurile, însă condițiile au fost diferite față de cele discutate în prealabil. Am fost primit exemplar, cu mediatizare la aeroport, iar antrenorul Oleksandr Ryabokon m-a întâmpinat personal.

– Totul părea perfect, dar apoi a apărut obstacolul.
– Când am ajuns, am simțit că totul e pentru mine, dar apoi au apărut probleme. În cantonament, am avut evoluții bune, am jucat toate meciurile, inclusiv cu Zorya Luhansk. În meciul cu Dinamo Kiev, nu am fost inclus, ceea ce m-a afectat.

– Ce explicații ai primit?
– Se invoca lipsa documentelor, deși am fost utilizat în toate meciurile amicale. Înaintea meciului cu Dinamo Kiev, eram pregătit perfect, dar, în ziua meciului, secundul mi-a spus: „Vezi că vei juca cu U21”. M-am gândit că glumește, dar nu a fost cazul. Am jucat doar o repriză și apoi am fost trecut în lotul rezervă.

– La final, ai înțeles motivul tratamentului diferențiat.
– Da, am debutat în UEFA Europa Conference League contra lui Inhuletss Petrove, însă tratamentul discriminatoriu a fost clar și m-a făcut să conștientizez realitățile. La meciul cu Dnipro, am jucat 90 de minute, dar apoi am fost ignorat pentru următoarele partide, chiar dacă rezultatele mele erau bune și mă antrenam normal. La meciul de acasă cu Lviv, am fost informat că nu mai sunt în lot, fără explicații rezonabile, ceea ce mi s-a părut nedrept.

– Ce s-a întâmplat după aceea, în această perioadă, până la deciziile finale?
– Tatăl meu a aflat abia după câteva luni despre jocurile din club și despre comisioanele ascunse. Am fost șocat de aceste descoperiri, despre practici ilegale și beneficii ascunse. La început, nu știam nimic, apoi am realizat că există rețele ilegale ce influențează deciziile și pun în pericol integritatea profesională.

– Nu ai avut curajul să mergi la Metalist Kharkiv, în plină criză?
– Exact, am preferat să nu plec în completa criză și conflicte armate.