
Florin Cîțu afirmă că Guvernul transmite zilnic mesaje alarmante privind stabilitatea financiară a țării – de la avertismente despre „aproape incapacitate de plată” până la apeluri la „strângerea curelei”. În acest context, fostul premier consideră că Ministerul Finanțelor a realizat o acțiune complet contrară acestor avertismente.
Conform declarațiilor sale, în octombrie 2025, statul român s-a împrumutat pe piețele internaționale la o dobândă medie de 6%, folosind o parte din sumă pentru răscumpărarea anticipată a obligațiunilor în valoare de 1 miliard de euro.
Obligațiuni vechi, dobânzi mult mai mici
Cîțu evidențiază că obligațiunile răscumpărate aveau dobânzi mult mai mici comparativ cu cele ale noului împrumut. El menționează dobânzi de 2% până în decembrie 2026, 5% până în septembrie 2026 și 2,75% până în februarie 2026, ceea ce – susține fostul premier – face inexplicabilă decizia Guvernului.
„Statul român a ales, în plină austeritate, să înlocuiască datorie ieftină cu datorie costisitoare”, afirmă Cîțu, adăugând că această măsură contrazice declarațiile Executivului, care susține că dobânzile ar fi în scădere.
„Nu există justificare economică”
Fostul prim-ministru afirmă că Guvernul putea aștepta până în 2026 pentru a răscumpăra obligațiunile vechi, moment în care, dacă dobânzile ar fi scăzut, statul s-ar fi putut împrumuta mai ieftin.
„Nu există nicio justificare economică pentru o astfel de decizie”, subliniază el, sugerând că această operațiune ar putea artificial crește deficitul bugetar și, în final, să exercite presiuni asupra contribuabililor.
Întrebarea lui Cîțu către Guvern
Fostul premier solicită explicații urgente: „Cine a aprobat această tranzacție bizară prin care Ministerul Finanțelor artificial crește deficitul bugetar și, implicit, taxele viitoare ale românilor?”.
În opinia sa, Guvernul nu poate cere populației să accepte „taxe mai mari, prețuri mai mari și reduceri”, în timp ce statul „aruncă bani publici într-o acțiune economics nejustificată”.
În final, Cîțu ridică și o ipoteză privind eventuale beneficii neoficiale: „Dar dacă cineva a avut de câștigat personal? Atunci da — are sens”.














