Frans Timmermans, fost vicepreședinte al Comisiei Europene și principalul facilitator al Pactului Verde European, a participat la un dialog cu HotNews înainte de numirile noilor șefi ai parchetelor din România. În cadrul discuției, oficialul european a abordat teme legate de sistemul de justiție, energia și politica energetică europeană, precum și impactul conflictelor internaționale asupra prețurilor la energie.
Perspectiva asupra justiției și luptei anticorupție în România
Timmermans a lăudat evoluțiile recente din România în domeniul justiției și combaterii corupției. El a evidențiat că statul de drept reprezintă fundamentul democrației și a menționat că, recent, Laura Kövesi a primit un premiu în Leipzig pentru contribuția sa în acest domeniu. Oficialul european a afirmat că România a făcut progrese remarcabile în ultimii 20 de ani în lupta anticorupție.
El a subliniat importanța faptului că la cel mai înalt nivel politic, persoane puse anterior în închisoare pentru corupție demonstrează că nimeni nu este imun în fața urmăririi penale. Timmermans a menționat că aceste măsuri au crescut încrederea investitorilor și au permis realizarea anumitor investiții în infrastructură, precum drumuri și autostrăzi.
Filosofia justiției egalitare a fost considerată esențială pentru viitorul țării, iar condamnările politicienilor corupți au fost văzute ca un semnal puternic pentru societate, chiar dacă sistemul nu este încă perfect. Oficialul european a exprimat convingerea că România se află pe un drum pozitiv și că lupta împotriva corupției a avut efecte benefice asupra stabilității și dezvoltării economice.
Starea actuală și perspectivele economice ale României
Timmermans a remarcat că, deși nu urmărește zilnic evoluțiile, există o creștere a încrederii în România atât la nivel european, cât și în rândul investitorilor. Accesul fondurilor europene a crescut, indicând un semnal pozitiv pentru viitorul economic al țării.
El a explicat că, în condițiile actuale, impactul major al creșterii prețurilor la energie se datorează invaziei Rusiei în Ucraina. Acest conflict a determinat renunțarea la petrolul și gazul rusesc, ceea ce a dus la scumpiri ca urmare a schimbărilor pe piața energetică globală.
Realizări și provocări ale Pactului Verde European
Timmermans a evaluat progresele în implementarea Pactului Verde European, menționând că sistemul de comercializare a certificatelor de emisii a fost absorbit și înțeles de industria europeană. Ca rezultat, aceasta generează venituri utilizate pentru susținerea tranziției energetice și industriale.
Criticile legate de impactul Green Deal asupra competitivității industriei și suportabilității consumatorilor au fost considerate, însă oficialul european a considerat că răspunsul principal la creșterea prețurilor este situația geopolitică actuală și necesitatea de a renunța la combustibilii fosili importanți din Rusia.
Timmermans a explicat că această perioadă de tranziție industrială va fi dificilă, dar niciun stat nu poate singur să rezolve problemele energetice globale. El a adăugat că energia solară devine tot mai ieftină, însă infrastructura de rețele electrice a fost neglijată, ceea ce reprezintă o problemă pentru succesul tranziției.
Necesitatea creșterii producerii de energie în Europa
El a afirmat că prioritatea nu este doar verde, ci și suveranitatea energetică. Europa trebuie să producă mai multă energie pe plan local, în special din surse regenerabile. Dependenta excesivă de energie importată, în special din regiunile instabile sau șantajabile, trebuie redusă.
Timmermans a explicat că energii precum gazul și nuclearul pot avea un rol, dar infrastructura construită trebuie să fie adaptabilă pentru utilizarea viitorului hidrogen verde. El a subliniat că energia solară este cea mai ieftină resursă energetică și că investițiile în rețele și în piața energetică europeană sunt esențiale pentru reducerea costurilor.
Problematica utilizării combustibililor fosili
Fără o schimbare de abordare, europenii riscă să rămână ancorați în utilizarea cărbunelui, ceea ce reprezintă o greșeală majoră. Timmermans a avertizat că Europa, fiind formată din state mici pe plan global, trebuie să-și coordoneze politicile energetic pentru a avea relevanță internațională. În opinia sa, nu există un viitor viabil pentru cărbune, iar dependența de surse externe trebuie eliminată.
Perspectivele asupra prețurilor energiei
El a previzionat că prețurile combustibililor fosili vor rămâne ridicate pentru mai mulți ani, majoritatea efectelor fiind generate de conflictul din Iran. În același timp, energia regenerabilă va deveni mai accesibilă, în special solară și eoliană, și va contribui la reducerea costurilor pe termen lung.
Daunele provocate de dependența de combustibili importati și volatilitatea pieței globale vor menține prețurile la un nivel ridicat pentru o perioadă îndelungată.
Rolul gazului și al hidrogenului verde
Timmermans consideră că gazul natural va avea încă un rol în tranziție, dar infrastructura realizată pentru gaz trebuie concepută pentru a putea fi ulterior adaptată pentru hidrogen verde, produs din energie solară și eoliană.
El a recomandat ca investițiile în infrastructură de gaze să pună accent pe posibilitatea utilizării viitoare pentru hidrogenul verde, astfel încât acestea să nu devină investiții deșartă.
Diversificarea surselor energetice și relația cu SUA
El a subliniat importanța diversificării surselor de gaze naturale importate, pentru a evita dependența excesivă de orice ofertant singular. Achizițiile din SUA, Canada sau țările din Golf trebuie să fie gestionate pentru a nu repeta modelul de dependență de Rusia.
Timmermans a adăugat că Europa trebuie să-și asigure o politică energetică comună, capabilă să răspundă riscurilor geopolitice și să limiteze influența marilor puteri asupra pieței energetice.
În cele din urmă, oficialul european a afirmat că energia nucleară va avea un rol, dar necesită evaluări și calcule atent pregătite, dat fiind costul și timpul mare pentru implementare.
Acest dialog a ilustrat complexitatea și multiplele provocări ale tranziției energetice în Europa, precum și importanța unei politici unitare pentru atingerea obiectivelor climatice și de securitate energetică.