Administrația Prezidențială a publicat duminică o sinteză cu privire la sesizările transmise de magistrați către președintele României, document care evidențiază o situație alarmantă în sistemul judiciar. Mărturiile prezentate indică presiuni, amenințări, mecanisme informale de control și o atmosferă dominată de frică, în care exprimarea opiniilor critice este sancționată, iar dezvoltarea profesională depinde de conformare. Printre cele mai dure declarații se regăsesc afirmații precum: „Suntem amenințați cu Inspecția Judiciară”, „La CAB s-a instaurat frica”, „ne spun că se vor asigura că nu putem acționa, fiind considerați intangibili”.
Ce afirmă magistrații în sesizările adresate Cotrocenilor
Conform sintezei, observațiile magistraților sunt considerate „de o gravitate deosebită” și necesită „o atenție specială, cu obligația de a păstra confidențialitatea”, precum și o analiză aprofundată, extinderea dialogului și, acolo unde este cazul, sesizarea autorităților competente. Documentul scoate în evidență un sistem în care independența judecătorilor este compromisă nu doar de factori externi, ci și de ierarhia din cadrul justiției.
Un aspect sensibil vizează delegările și detașările, descrise de magistrați drept „favoruri” și instrumente folosite pentru recompense sau sancțiuni.
„Colegiile de conducere aproape că nu mai există”, iar „președinții, vicepreședinții și șefii de secție sunt percepuți ca mici dumnezei”, se menționează în sesizări.
Mecanismul delegărilor este perceput ca fiind „complet lipsit de transparență” și folosit pentru eliminarea judecătorilor incomod. Se menționează inclusiv un exemplu concret: „președinta Curții de Apel București a aprobat delegarea, deși era în perioada de interdicție și persoana respectivă avea dosare în pronunțare, iar instanța de la care a fost delegată a înregistrat un deficit de 60%”.
Sinteza indică și existența unor judecători detașați la Consiliul Superior al Magistraturii de ani buni, promovări discutabile la Curtea de Apel București și numiri de șefi de secție fără experiență profesională prealabilă. Aceste aspecte amplifică percepția unui sistem lipsit de transparență, unde criteriile meritocratice sunt neglijate.
Dezvăluiri despre presiunile directe și climatul de teroare
Cea mai gravă secțiune a documentului se referă la presiunile directe și atmosfèra de frică. Magistrații afirmă:
„Suntem amenințați cu inspecția judiciară, cu sancțiuni din partea CSM”, „nu participați la concurs dacă nu aveți chemare”, „candidații nereușiți sunt descurajați sau eliminați”. Alții vorbesc despre „ședințe de supunere și denigrare”, „indicii clare asupra anumitor tipuri de dosare” și avertismente explicite: „ne spuneau că vor urma sancțiuni și cercetări”. Un magistrat afirmă: „Totul funcționează pe principiul recompenselor și pedepselor”.
Presiunile provin atât din instituții, cât și din mediul personal.
„După publicarea comunicatului de presă, au fost trimise mesaje de amenințare între noi. Să nu ne solidarizăm sau să semnalăm probleme”, se arată într-una dintre sesizări. Alți magistrați vorbesc despre cauze sensibile „fără explicații și trimise către parchete superioare”, doar pentru a descoperi ulterior că au fost clasate.
Un rol central în acest mecanism îl are Inspecția Judiciară.
„IJ generează teamă în rândul magistraților și nu este percepută ca o instituție de autoreglare, ci ca un instrument de presiune”, afirmă mai multe sesizări.
Imaginea IJ este descrisă ca fiind „o inspecție autoritară, care inspiră frică” și „un instrument folosit pentru reducerea la tăcere a celor incomozi”. Administrația Prezidențială subliniază că percepțiile indică existența unui climat instituțional dominat de teamă, în care criticile interne sunt descurajate și promovarea depinde de conformare. Vulnerabilități precum volumul mare de muncă, resursele insuficiente, restanțele în motivarea hotărârilor sau aspirațiile de promovare devin „pârghii informale de control”.
Reacțiile rapide ale conducerii justiției, după ancheta jurnalistică Recorder, sunt considerate semnificative de către magistrați: sesizarea IJ împotriva judecătorului Beșu în mai puțin de 24 de ore, admiterea recuzării judecătoarei Moroșanu și apelurile interne la „dialog”, interpretate ca tentative de disciplinare și aliniere.
În acest context, sinteza concluzionează că tăcerea generală a magistraților nu reprezintă acceptare, ci „o strategie de autoprotecție profesională”, menită să evite represaliile și afectarea imaginii.
„Sub aparența legalității se ascund fapte grave”, avertizează unul dintre magistrați, într-un document ce deschide cea mai serioasă discuție despre realitatea justiției în România.
RESCRIE AICI ÎNTREAGA SINTEZĂ!