George Pomuț, originar din satul Gyula, Transilvania, a fost una dintre figurile marcante ale istoriei româno-americane. Aventurier, revoluționar, om de afaceri, erou de război și diplomat, Pomuț a avut un rol crucial în cea mai importantă tranzacție teritorială din istoria Statelor Unite: achiziția Alaska de la Rusia în 1867. Povestea sa este strâns legată de aspirațiile expansioniste ale Americii spre zona Arctică, inclusiv de prima încercare de a cumpăra Groenlanda, având în vedere viziunea expansionistă a unor lideri americani precum William Seward, pe care Pomuț l-a susținut indirect prin efort diplomatic.
De la revoluționar la refugiat în Statele Unite
Pomuț nu a fost un emigrant obișnuit în căutarea unei vieți liniștite, ci un refugiat politic, urmărit de autoritățile austriece după implicarea sa în Revoluția Maghiară din 1848. Născut într-o familie de origine română, acesta a studiat dreptul și a urmat o carieră militară, absolvind școli de elită la Viena și Saint-Étienne.
În 1848, s-a alăturat forțelor revoluționare maghiare conduse de Lajos Kossuth pentru a combate dominația austriecă. Promovat la gradul de căpitan pentru curajul său, Pomuț a supraviețuit sfârșitului revoluției pașoptiste, dar a fost nevoit să fugă pentru a evita pedeapsa cu moartea sau încarcerarea. Inițial refugiat în Italia și apoi în Germania, el a traversat Atlanticul și a ajuns la New York în februarie 1850, la vârsta de 32 de ani. S-a stabilit în statul Iowa, unde, alături de alți imigranți maghiari și români, a fondat o colonie agricolă denumită „New Buda” (după capitala maghiară).
Deși inițial proiectul nu a avut succes economic total, din cauza condițiilor dure și lipsei de experiență agricolă, Pomuț s-a adaptat rapid, devenind cetățean american în 1855 și un om de afaceri cunoscut. Vorbea fluent opt limbi, inclusiv română, maghiară, germană, franceză, engleză, rusă și altele, un avantaj care i-a deschis oportunități în diplomație și comerț.
Erou în Războiul Civil American și ascensiune diplomatică.
Odată cu declanșarea Războiului Civil în 1861, Pomuț s-a înrolat în Armata Uniunii, unde a servit ca ofițer în Regimentul 15 de Infanterie din Iowa. Educația sa militară europeană l-a caracterizat ca lider eficient în bătălii precum cele din Shiloh, Vicksburg și Atlanta, fiind rănit de două ori și avansat până la gradul de general de brigadă. Președintele Abraham Lincoln l-a recunoscut personal pentru curaj, iar după război, în 1866, președintele Andrew Johnson l-a numit consul al SUA în capitala Rusiei, la Sankt Petersburg, unde a activat timp de 12 ani.
Pomuț, de refugiat la arhitect al istoriei americane
Funcția de consul în capitala Rusiei l-a plasat în centrul negocierilor pentru Alaska, transformându-l din refugiat în creator al destinului american. Deși inițiativa de achiziție a Alaskăi i-a aparținut secretarului de stat William Seward, un expansionist vizionar ce vedea America drept o putere globală, Pomuț a fost principalul susținător discret al operațiunii.
Ca diplomat în Rusia, Pomuț a menținut relații amicable cu oficialii țariști și a facilitat dialogul într-un context tensionat. Tranzacția de 7,2 milioane de dolari (aproximativ 2 cenți pe acru) a fost semnată oficial de Seward și de baronul rus Eduard de Stoeckl, însă Pomuț a facilitat procesul prin abilitățile sale lingvistice și înțelegerea culturii ruse. El a convins rușii că vânzarea unui teritoriu „înghețat și dificil de apărat” reprezenta o opțiune pragmatică.
De ce a vândut Rusia Alaska?
După înfrângerea în Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia s-a aflattă în situație de faliment, cu datorii enorme, iar întreținerea coloniei îndepărtate era foarte costisitoare. Principalul venit din zonă provenea din blănurile de vidră de mare, dar vânătoarea excesivă a decimat populațiile locale. Aurul nu fusese descoperit încă, astfel că Alaska părea o „povară stoarsă”. De altfel, blănurile de vidră au fost motivația expansiunii rusești spre Alaska. În plus, rușii se temeau de o invazie britanică din Canada, iar vânzarea către SUA oferea un rival britanic, un „șah diplomatic”.
Mulți americani au considerat achiziția Alaskăi „Nebunia lui Seward”, un teritoriu iernat considerat inutil. Însă, Pomuț a înțeles potențialul strategic al acestei zone – controlul Pacificului de Nord și resursele încă nedescoperite. El a rămas în Rusia până la moartea sa, în 1882, servind sub mai mulți președinți și fiind înmormântat cu onoruri la Sankt Petersburg.
De la Alaska la Groenlanda, visul „încercuirii arctice” a Canadei
Povestea lui Pomuț și a achiziției Alaska face parte dintr-un plan mai amplu al secretarului de stat William Seward de extindere a influenței americane în zona Arctică, vizând „încercuirea” Canadei, atunci colonie britanică, și controlul rutelor comerciale nordice.
Imediat după succesul din 1867 privind Alaska, Seward a comandat un raport, cunoscut sub numele de Raportul Walker, publicat în 1868, pentru explorarea Groenlandei și Islandei. Documentul evidenția valoarea strategică a acestor regiuni: resurse naturale (cărbune, minerale), poziție pentru dominarea Atlanticului de Nord și potențial militar împotriva rivalilor europeni. Pomuț, ca susținător al viziunii lui Seward, a contribuit indirect prin diplomația sa în Rusia, inspirând astfel aceste aspirații.
Însă, „Nebunia lui Seward” nu s-a răspândit în Groenlanda, iar Danemarca a refuzat orice discuție, în timp ce Congresul american, deja sceptic față de Alaska, a susținut această poziție. În prezent, în contextul schimbărilor climatice și al rivalităților geopolitice cu Rusia și China, care activează în Arctica, ideea inițială a lui William Seward reapare în atenție.
Recomandări ale autorului: