Cum a ajuns Transilvania, una dintre cele mai industrializate zone ale României, să-și piardă aproape toate fabricile și uzinele. Gândul l-a contactat în exclusivitate pe inginerul Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, care explică detaliat cum s-a destrămat sectorul industrial și de ce viitorul pare chiar mai sumbru dacă autoritățile nu intervin.
Sidermet Călan
Sursa foto: Mediafax foto
Industria românească, fragmentată pas cu pas
De la minele de cupru din Maramureș până la fabricile din Brașov, Zalău și Reșița, Transilvania a fost odată un centru industrial de valoare. Astăzi, în locul combinatelor și al fumului de fabrică, există hale părăsite și localități fantomă.
„În domeniul metalurgiei, inițial trebuie să analizăm mineritul, care reprezintă fundamentul materiilor prime pentru industria neferoasă. Toate minele din nordul țării, din zonele Maramureș și Alba, au fost închise în perioadele când prețurile de piață pentru cupru, plumb și zinc erau foarte mici. În prezent, prețul cuprului depășește 10.000 de euro pe tonă.”
Fabrici dispărute din Ardeal
„S-a închis Fenix Baia Mare, care prelucra minereu de cupru din nordul țării.”
„S-a oprit activitatea la Zalău, specializată în producția de cabluri pentru industria electro-technique și rețele electrice.”
„S-a închis Metronom Brașov, care producea produse laminate, inclusiv materie primă pentru muniții.”
„De asemenea, a fost închisă Alumina Oradea.”
În domeniul metalurgiei feroase, lista este și mai extinsă:
„S-au închis Călanu, Hunedoara, Aiud, Reșița, Câmpia Turzii. În funcție, mai funcționează doar oțelăria de la Reșița, care furnizează materie primă pentru fabricile din Slatina.”
Lanțul industriei auto s-a broken
Odată cu sectorul metalurgic, a avut de suferit și industrie construcției de mașini, dependentă de aceste materiale.
„Au fost închise CUC Cluj, armătura Bistrița, Tractorul Brașov, Sinterom Cluj, fabrici ce produceau piese pentru Timișoara. S-au închis unitățile de mobilier de la Târgu-Mureș, iar în industria textilă aproape toate filaturile și țesătoriile de bumbac. În domeniul chimic, s-au închis Oltchim Făgăraș, Viromet Făgăraș și fabrica de sodă de la Mureș.”
Principala cauză: energiei prea costisitoare
De ce toate aceste fabrici s-au închis? Răspunsul, conform lui Petru Ianc, este simplu: prețul uriaș al energiei și gazelor naturale.
„Principalul motiv îl reprezintă prețul ridicat al energiei și gazelor naturale. Costurile excesive au dus la faliment majoritatea unităților. Acesta este factorul comun pentru toate închiderile.”
Dar de ce energia e atât de costisitoare?
„Statul, principal acționar în domeniul energetic la Hidroelectrica, Nuclearelectrica și termocentrale pe cărbune, a impus profituri mari acestor companii. Astfel, statul a furat din profit și, prin aceasta, a crescut costul energiei, care devine un factor major pentru toate industriile.”
Politici greșite și management defectuos
A doua cauză majoră, explică Ianc, ține de deciziile guvernamentale și de gestionarea deficitară.
„Politicile guvernamentale greșite în sectorul cuprului au făcut ca materia primă să devină extrem de costisitoare pentru zonele Baia Mare și Zlatna. Suntem în situația paradoxală în care exportăm minereu de cupru prelucrat și importăm cupru pur cu costuri de 10.000-12.000 de euro pe tonă. În plus, prețul energiei și al materiilor prime, combinat cu managementul rudimentar, a fost fatal. Este rezultatul unei politici guvernamentale defectuoase și a unei gestionări ineficiente.”
Siderurgica Hunedoara
Sursa foto: mediafax foto
„Dacă statul nu soluționează criza energiei, în curând vom rămâne fără nimic”
„În loc să ofere compensări de 70-90% pentru aceste costuri, cum se practică în alte țări, guvernul asigură doar 30-40%. Aceste costuri sunt excesive și nu pot fi suportate.”
„Reindustrializarea va fi dificilă, dar realizabilă”
Pe lângă fabrici, România a pierdut și oameni calificați.
„Dispariția acestor industrii a dus și la închiderea multor școli profesionale și tehnice. Revenirile sunt dificile, dar nu imposibile. Reindustrializarea României trebuie să se bazeze pe resursele naturale proprii: cupru, minereuri, lemn. Statul trebuie să redeschidă și să susțină politici industriale și să rezolve problema energiei.”
Concluzia tristă: o națiune importatoare a tot ce producea odată
„România consumă actualmente între 3,5 și 4 milioane de tone de oțel, însă sectorul metalurgic intern produce doar o fracțiune din această cantitate. Majoritatea materiilor prime sunt importate. Statul trebuie să redeschidă și să sprijine politica industrială, punând accent pe resursele naturale ale țării. În lipsa unor schimbări, ne vom depopula și vom pierde complet sectorul industrial.”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Au fost închise două combinate strategice pentru România – Sidex și Hunedoara. Persoanele afectate se află în incertitudine. Un expert în metalurgie atrage atenția: „Industria națională este în pericol de dispariție”