Telescopul Spațial Hubble a capturat recent o imagine care a captivant comunitatea științifică internațională: cel mai amplu disc protoplanetar observat vreodată în jurul unei singure stele.
Forma, neobișnuită atât prin mărime, cât și prin aspect, oferă astronomilor o perspectivă rară asupra mediilor tumultoase în care se formează planetele, notează publicația Live Science.
Obiectul, situat la aproape o mie de ani-lumină de Terra, este vizibil aproape perfect din lateral, iar forma sa distinctivă i-a adus o poreclă informală sugestivă.
Imaginea evidențiază un disc întunecat de praf și gaz, traversat de structuri luminoase care se extind mult deasupra și dedesubtul planului principal, evidențiind un grad de dezordine rar întâlnit în sisteme similare.
Un disc protoplanetar uriaș, cu dimensiuni fără precedent
Cunoscut oficial sub denumirea IRAS 23077+6707, acest disc de formare a planetei se întinde pe aproximativ 640 de miliarde de kilometri, fiind de zeci de ori mai larg decât diametrul sistemului nostru solar. În esență, dacă ar fi poziționat peste orbitele planetelor cunoscute, le-ar acoperi pe toate de mai multe ori.
Discurile de formare planetară sunt zone bogate în gaz și praf, unde se nasc planete solide, gigantii gazoși și alte corpuri cerești.
Potrivit teoriei, un disc de asemenea amploare ar putea crea un sistem planetar extrem de vast. În cazul specific al acestui obiect, însă, astronomii au fost surprinși nu doar de dimensiune, ci și de comportamentul său neobișnuit.
Structura este înclinată aproape perfect „edge-on” față de Pământ, ceea ce facilitează observarea detaliilor interne. În locul unei forme relativ uniforme, cum se vede în multe alte discuri circumstelare, Hubble a surprins filamentous luminoase de material care se ridică vertical, ca niște fâșii de gaz dispersate în afara planului principal. Pe o parte, discul pare fragmentat și activ, în timp ce cealaltă margine este mult mai clar conturată.
Această asimetrie extremă i-a determinat pe cercetători să reevalueze ipotezele legate de stabilitatea și evoluția discurilor în primele faze ale formării planetelor.
De ce este acest „sandviș cosmic” atât de semnificativ pentru știință
Porecla informală a obiectului, inspirată de aspectul său stratificat, reflectă atât forma observată, cât și originea echipei de cercetare ce l-a studiat.
Astronomii din Europa și America de Sud au remarcat asemănarea cu un sandviș, unde straturile de gaz și praf par clar delimitate, dar sunt și perturbate de procese interne intense.
Datele obținute de Hubble sugerează că în centrul discului ar putea fi o gutu masivă sau chiar un sistem de stele duble, fapt ce ar putea explica comportamentul haotic al materialului din jur.
Interacțiunile gravitaționale puternice pot genera aceste structuri verticale neobișnuite și distribuția neuniformă a materiei.
Specialiștii subliniază că nivelul de detaliu observat este rar întâlnit în studiul discurilor de formare planetară. Imaginile indică faptul că zonele de creare a planetei pot fi mult mai active și mai tumultuoase decât s-a crezut anterior.
Procesele care modelează aceste structuri rămân încă insuficient înțelese, însă observațiile directe ale telescopului Hubble permit, pentru prima dată, o analizare mai aprofundată a acestora.
Inițial considerat un obiect de interes în urmă cu aproape un deceniu, IRAS 23077+6707 este acum recunoscut drept cel mai mare disc de formare a planetelor identificat în jurul unei singure stele.
Această descoperire furnizează un mediu natural excepțional pentru investigarea proceselor de naștere ale sistemelor planetare și ridică întrebări semnificative despre diversitatea acestor fenomene în Univers.