Aici, sub protecția ”șefului”, te poți relaxa și dormi liniștit.
Imaginea cu Hugh Grant adormit în spatele Reginei Camilla la meciul de tenis dintre Novak Djokovic și Flavio Cobolli a făcut înconjurul lumii. M-a surprins într-un mod neașteptat.
Avusesem în minte o poveste despre Grant, dar nu exista un eveniment concret la care să o leg. Cel mai recent film al său, „Bridget Jones: Topită după el”, este atât de lent încât nu merită o mențiune.
Este amuzant că presa nu a îndrăznit să titreeze direct că actorul a adormit. A scris că „ar fi adormit” (pentru că nu putea verifica informația), de parcă nu era clar din poziția corpului său. Sau poate se așteptau la o glumă.
Un mic somn, un haz uriaș
Acest lucru confirmă percepția publicului asupra lui Hugh Grant, ca pe cineva mereu predispus la umor. Dacă el este un actor de comedie excelent și are umor în interviuri, cu siguranță este amuzant și în timpul liber. Un adevărat comedian are umor, chiar și în timp ce doarme, nu?
Asa s-a dovedit, jumătate din public râzând la somnul său involuntar, ca un om în fața televizorului. Un micro-somn, un haz maxim.
Influencerii și BBC au profitat de ocazie, întrebându-și cititorii despre cele mai ciudate locuri unde au experimentat somnul.
“Este sexy și elegant chiar și când doarme”, a scris o admiratoare pe internet. Alții s-au distrat pe rețelele de socializare de neobișnuitului momentului: să te odihnești pe spinarea reginei și sub ochii întregii lumi e un moment potrivit pentru o bună comedie.
“Somn”
Dar au existat și voci care au acuzat actorul că a făcut “cel mai scump pui de somn din istoria omenirii”, în timp ce “oamenii făceau coadă de la 3 dimineața” pentru a intra la meci.
Că a fost “nepoliticos” și “umilitor”.
“Somn”, a scris altcineva, parafrazând titlul unuia dintre filmele sale celebre.
Hugh Grant nu a făcut încă vreo declarație post-eveniment (ce ar mai putea spune?), dar probabil că a fost amuzat de articolul care a cerut unui specialist în somnologie de la Universitatea din Loughborough motivele pentru care adormim în public, precizând că este ceva normal la o anumită vârstă.
Ar fi normal să fie deranjat de furtuna iscată involuntar de acesta. A adormit, și? Nu există subiecte mai importante?
Punem etichete
De fapt, acest moment ne face să ne gândim nu numai la dificultatea vieții în lumea celebrităților, unde fiecare gest este analizat, dar și la cât de dispuși suntem să-i judecăm pe ceilalți fără să-i cunoaștem.
La ușurința cu care le atribuim etichete unor oameni care trăiesc cu totul diferit, ca și cum expunerea lor ne-ar conferi un drept asupra persoanei lor.
Acest lucru poate duce la fani care-și hărțuiesc idolii până la măsuri restrictive sau, în cazuri extreme, la crime.
În mod normal, statutul de celebritate ne obligă să ne purtăm într-un mod respectuos față de cei care ne-au propulsat în lumina reflectoarelor, dar orice acțiune poate fi interpretată greșit.
Obisnuim să spunem: “Nu e așa de greu, să nu se mai plângă.” Dar uităm că nu există comunicare reală între noi și ei. Așa că, când vorbesc despre cum celebritatea înseamnă anularea vieții personale, putem empatiza cel mult intelectual, fără a putea ști cum este să nu poți cumpăra o pâine fără să fie observat.
Robin Williams: “Fii bun cu ceilalți, pentru că nu știi ce lupte duc.”
Aceasta necesită o mare înțelegere. Actorul american Michael Madsen, decedat recent la doar 67 de ani, spunea în interviuri despre cât de greu i-a fost să-și asume celebritatea și cât de mult i-a afectat viața personală.
Un alt actor dispărut prea devreme, Robin Williams, spunea: “Fii bun cu ceilalți, pentru că nu știi ce lupte duc.”
Probabil că și altora le-a venit în minte – sau le vine acum -, în timp ce celor care își expun viața pe internet li se lipește adesea o etichetă greșită.
Toată lumea știe că Hugh Grant a interpretat într-o comedie despre dialogul dificil dintre viața reală și lumea celebrităților. Nu doar că ai vrea să devii prieten cu el dacă l-ai întâlnii pe stradă, dar ai impresia că și el ar fi dispus să devină prieten cu tine. Interviurile sale sunt chiar mai amuzante decât comediile, dar și ele fac parte din imaginea sa construită. Sau imaginea noastră despre el.
Totuși, faptul că a adormit în loja regală, unde trebuia să stea ca un exponat, este poate cel mai clar semn că este autentic, făcându-l și mai simpatic și abordabil. El însuși nu pare să existe o contradicție între om și imagine.