„Deși fondurile europene continuă să ofere oportunități importante pentru inovarea în domeniul agricol, accesarea acestora rămâne dificilă pentru o proporție semnificativă a fermierilor. În 2025, doar 30% dintre agricultori au reușit să obțină finanțare europeană sau națională, în timp ce 70% nu au beneficiat de niciun tip de sprijin, din cauza birocrației, a cerințelor complexe de eligibilitate sau a lipsei de resurse umane și financiare pentru elaborarea proiectelor. Situația este deosebit de dificilă pentru micii producători, care necesită consultanță specializată și formare profesională pentru gestionarea etapelor de proiect și a cerințelor administrative”, indică analiza.
Politicile Uniunii Europene pentru perioada 2023-2027 se aliniază obiectivelor Pactului Verde European și Strategiei „De la fermă la consumator”, având ca scop tranziția către o agricultură ecologică, durabilă și digitalizată. Noile direcții de finanțare sunt orientate spre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și conservarea biodiversității; digitalizarea și modernizarea fermelor prin tehnologii avansate și utilizarea datelor pentru eficientizarea producției; sprijinirea tinerilor fermieri și promovarea instalării acestora în zonele rurale; susținerea economiei circulare și practicilor agroecologice.
În această perspectivă, specialiștii din sectorul agricol afirmă că anul 2025 a reprezentat un moment-cheie pentru agricultura românească, având în vedere resursele importante alocate prin Politica Agricolă Comună (PAC), însă succesul utilizării acestora depinde de capacitatea instituțiilor și a beneficiarilor de a converti finanțările în dezvoltare durabilă, competitivitate și inovație în sector.
Datele indică faptul că, în anul 2025, majoritatea investițiilor din rândul fermierilor români au fost direcționate către modernizarea utilajelor agricole, această prioritate fiind menționată de 71,75% dintre respondenți.
„Această proporție ridicată confirmă că modernizarea tehnologică reprezintă o prioritate majoră pentru mediul agricol, fiind crucială pentru creșterea productivității, reducerea costurilor și îmbunătățirea eficienței energetice. Investițiile în mecanizare sunt susținute activ prin Planul Strategic PAC 2023-2027, în special prin măsuri dedicate întreprinderilor mici și mijlocii”, conform Raportului.
Conform analizei, o parte semnificativă, de 43,25%, a fondurilor a fost direcționată spre administrarea fermei și gestionarea afacerii agricole — achiziția de software de management, modernizarea spațiilor administrative, servicii de contabilitate și marketing sau consultanță pentru accesarea fondurilor europene. Aceasta evidențiază dezvoltarea profesionalizării managementului agricol și preocuparea pentru eficiența proceselor interne și conformitatea administrativă.
Digitalizarea ocupă poziția a treia, cu o proporție de 25%, marcând o tendință în creștere în adoptarea tehnologiilor inteligente în agricultură. Fermierii utilizează din ce în ce mai mult soluții de monitorizare prin senzori, sisteme GPS pentru lucrările agricole, aplicații mobile pentru gestionarea resurselor și tehnologii de tip „smart farming”.
„Deși procentul este încă modest în comparație cu media UE, acesta indică o tranziție graduală către agricultura de precizie”, remarcă specialiștii.
De asemenea, 12% dintre fermieri au alocat fonduri pentru activități curente (supraviețuire), sugerând presiuni economice din cauza creșterii costurilor de producție și condițiilor climatice dificile. Această proporție reflectă necesitatea unor măsuri suplimentare de sprijin pentru consolidarea rezilienței financiare a exploatațiilor agricole.
„Formarea profesională și instruirea resurselor umane (9,75%) și cercetarea, dezvoltarea și inovarea (8,75%) reprezintă domenii în care investițiile sunt încă limitate, dar esențiale pentru modernizarea durabilă a agriculturii. Aceste rezultate subliniază vitalitatea extinderii programelor de formare, inovare și transfer tehnologic, pentru valorificarea deplină a potențialului digital și ecologic al sectorului. În general, structura investițiilor din 2025 evidențiază o orientare tehnologică, concentrată pe modernizare și mecanizare, dar și un decalaj între investițiile în echipamente și cele în cunoaștere, inovație și formare. Pentru o dezvoltare echilibrată, viitoarele politici trebuie să unească aceste două dimensiuni — tehnologia și capitalul uman — într-un model agricol inovator, digital și competitiv la nivel european”, avertizează autorii studiului.
De asemenea, se evidențiază importanța accesului facil la finanțare flexibilă și nerambursabilă în sectorul agricol, precum și necesitatea politicilor publice eficiente pentru sprijinirea fermierilor.
Din perspectiva preferințelor pentru formele de finanțare, cele mai populare sunt granturile nerambursabile pentru dezvoltarea afacerii (68,50%). Fermierii și antreprenorii preferă aceste fonduri datorită lipsei obligației de rambursare, reducând riscul financiar și oferind șanse mai mari de modernizare și extindere fără a crește nivelul datoriilor.
Liniile de credit, alese de 34,25%, sunt o opțiune frecvent utilizată pentru capitalul de lucru și acoperirea nevoilor operaționale pe scurtă durată, fiind preferate pentru flexibilitatea lor în perioadele critice precum sezonul de plantare sau recoltare.
Creditele garantate de stat, preferate de 24,75%, sunt o alternativă pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu pot accesa credite comerciale din cauza condițiilor stricte de colateral, garanțiile de stat reducând riscul pentru bănci și facilitând accesul la finanțare pentru investiții în extindere.
„Alte forme de finanțare” (8,75%) includ leasingul agricol, surse private sau fonduri de capital de risc. Deși reprezintă o proporție mai mică, aceste opțiuni pot fi relevante pentru anumite segmente de fermieri interesate de soluții alternative”, menționează studiul.
În privința modalităților de finanțare, datele arată o dependență ridicată de fondurile nerambursabile, 75,25% dintre fermieri calificând aceste surse ca fiind principale pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce indică o păstrare a predominanței fondurilor europene și a programelor naționale de sprijin în detrimentul creditării bancare.
Acest interes este explicat de nivelul ridicat al investițiilor necesare în agricultură și de lipsa capitalului propriu în cazul fermierilor mici și mijlocii, evidențiază raportul.
Interesul puternic pentru granturi rezultă din valoarea ridicată a investițiilor și din dificultățile accesului la capitalul propriu al fermierilor, mai ales pentru cei mici și mijlocii. Măsurile din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027, precum sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri, digitalizare, modernizare și energii regenerabile, au contribuit la creșterea atractivității acestor fonduri.
Liniile de credit ocupă poziția secundară, fiind utilizate de 28,50% dintre respondenți, indicând o tendință de combinare a finanțărilor nerambursabile cu cele bancare pentru susținerea cofinanțării și a fluxului de fonduri pentru implementare.
Totalitatea datelor reflectă o tranziție de la finanțarea exclusiv nerambursabilă la un model mixt, însă dependența de granturi rămâne ridicată. Pentru asigurarea sustenabilității sectorului agricol, este vitală diversificarea surselor de finanțare, crearea unui sistem de garantare adaptabil și dezvoltarea parteneriatelor public-private pentru investiții pe termen lung.
Studiul a fost realizat în 2024, pe baza unui chestionar completat de 439 de întreprinderi din domeniul agricol, reprezentând micro, mici și mijlocii, din toate regiunile de dezvoltare ale țării, fiind considerat un eșantion reprezentativ pentru sectorul IMM-urilor agricole, și oferind o bază solidă pentru concluzii și recomandări privind starea actuală a agriculturii.
Chestionarele au fost completate în principal de antreprenori și manageri activi în agricultura variată, de la producție vegetală și zootehnie până la servicii conexe și prelucrarea produselor agricole. Scopul cercetării a fost identificarea principalelor tendințe, evaluarea accesului la finanțare, digitalizare, resurse umane, riscuri și politici publice.
Distribuția geografică a eșantionului asigură o reprezentare echilibrată a tuturor celor opt regiuni de dezvoltare, reflectând specificul regional și diferențele structurale ale sectorului agricol din România. Astfel, cercetarea oferă o imagine detaliată asupra realităților din teren și permite compararea între regiuni și categorii de întreprinderi, în funcție de mărime și profil.