Reducerea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), programată pentru anul viitor, ar putea fi contracarată de o nouă restricție privind deductibilitatea cheltuielilor cu servicii contractate de la companii afiliate. Experții în fiscalitate de la PwC afirmă că companiile multinaționale, deși vor scăpa de IMCA, vor fi supuse unor reglementări mai stricte. Această măsură, parte din planul de consolidare fiscală, a fost criticată ca depășind sfera inițială a propunerii, care vizează doar cheltuielile bugetare.
O analiză PwC evidențiază un nou obstacol pentru competitivitatea fiscală a României, afectată deja de creșterea impozitelor. Industria a semnalat anterior că IMCA nu va avea impactul aşteptat în buget și va diminua investițiile. Anunțul renunțării la IMCA a demonstrat, de asemenea, că încasările au fost mult sub așteptări, ajungând la 1,2 miliarde lei, față de estimările Ministerului Finanțelor Publice, de 5-6 miliarde lei.
Această nouă restricție de deductibilitate a datelor solicitate recent de ANAF pentru serviciile achiziționate de la părți afiliate și terțe, ce includ redevențe și dobânzi la împrumuturi, confirmă aceste îngrijorări.
Ce implică noua regulă?
Proiectul de lege prevede ca cheltuielile pentru drepturi de proprietate intelectuală, management, consultanță și dobânzi, efectuate cu entități afiliate, vor fi considerate nedecuctibile la calculul profitului dacă ponderea acestora depășește 3% din totalul cheltuielilor de acest tip.
Din textul legii și motivarea acesteia, rezultă următoarele aspecte cruciale:
- Procentul de 3% se calculează pe ansamblul cheltuielilor similare, incluzând cele efectuate atât cu afiliații, cât și cu terții. Aceasta impune companiilor să aloce minimum 97% din buget pentru servicii de la terți, chiar dacă servicii similare ar putea fi disponibile la un preț mai avantajos în grup. De asemenea, permite plata redevențelor doar către afiliați, dacă restul cheltuielilor sunt generate cu terții şi depășesc pragul de 97%.
- Depășirea pragului de 3% determină nedecuctibilitatea integrală a cheltuielilor, nu doar a părții excedentare.
- Calculul procentului de 3% se bazează pe datele financiare din exercițiul financiar anterior (ex: pentru 2026, se vor folosi datele din 2024).
Prin urmare, regula propusă reprezintă un pas important spre interzicerea practicilor comune de transfer financiar intra-grup, mai ales în cadrul grupurilor cu o structură centralizată.
O regulă similară există și în Polonia
Sursă de inspirație pentru această regulă este experiența altor state, inclusiv Polonia.
Reglementările poloneze vizează „profiturile transferate” (diverted profits) prin:
- Aplicarea unui impozit de 19% asupra costurilor transferate (redevențe, costuri de finanțare ș.a.) către afiliați nerezidenți, dacă sunt deductibile și sunt îndeplinite anumite condiții.
- Aplicarea impozitului în situația în care costurile respective sunt deductibile, venitul beneficiarului nerezident fiind scutit sau cu o cotă de impozit mai mică de 14.25%, pe teritoriul în care acesta este rezident.
- Veniturile obținute de afiliații nerezidenți din aceste surse depășesc 50% din veniturile totale ale respectivei societăți.
- Afiliatul transferă cel puțin 10% din „profiturile primite” către o altă entitate sub formă de cheltuieli deductibile sau distribuiri de profit.
- Impozitul se aplică dacă suma cheltuielilor deductibile cu afiliații depășește 3% din totalul cheltuielilor deductibile.
Legea poloneză include un mecanism de „safe harbour”, permițând deducerea dacă cheltuielile sunt pentru afiliați care sunt plătitori de impozit în UE/SEE.
Principalele diferențe între reglementările poloneze și cele propuse în România:
- În Polonia, limita de 3% se referă la toate cheltuielile deductibile, pe când în România se referă doar la costurile de același tip.
- În Polonia, impozitarea se aplică doar pentru afiliații nerezidenți, în timp ce propunerea românească vizează și afiliații rezidenți.
- Regimul polonez țintește situatiile în care veniturile sunt supuse unui regim fiscal favorabil, condiție lipsește din regula românească.
Concluzie: Modelul polonez este mai puțin restrictiv
”Modelul polonez este mai puțin riguros şi este menită să combată situaţiile de transfer de profituri către jurisdicţii cu cote de impozitare mai mici. Regula propusă în România neglijează particularitățile economice și normele internaționale”, afirmă PwC.
Implementarea acestei noi reguli este programată pentru anul fiscal 2026.
Rămâne de observat forma finală a legii, ținând cont de acordurile bilaterale existente, care ar putea fi afectate de această modificare.