Față de vara anului 2025, în toamna acestui an, costul pe oră al forței de muncă a înregistrat o scădere de aproape 1%, conform datelor publicate joi de Institutul Național de Statistică.
Valoarea costului forței de muncă nu trebuie confundată cu salariul brut sau net. Aceasta include: costuri directe, salariale (salariul de bază, sporuri, ore suplimentare, bonusuri și indemnizații) și cheltuieli indirecte, non-salariale: contribuții sociale plătite de angajator, tichete de masă sau de vacanță, cheltuieli pentru concedii plătite și alte beneficii oferite angajaților.
INS estimează acest cost pe oră de muncă ajustând pentru numărul de zile lucrătoare, vacanțe, zile libere și alți factori. În esență, costul forței de muncă indică gradul de costisire al forței de muncă în România.
Dacă această valoare crește rapid, România devine mai puțin atractivă pentru investițiile industriale sau pentru relocări din Europa de vest.
În numeroase industrii, salariile reprezintă o componentă semnificativă a costurilor totale. Când costul forței de muncă se majorează rapid, o parte din creștere se transferă în prețurile bunurilor și serviciilor.
Pentru angajatori, aceasta reprezintă o veste importantă: presiunile salariale încetinesc, iar costurile operaționale devin mai ușor de controlat.
În economia overall, o reducere trimestrială a acestui cost este semnificativă din două motive: poate ajuta la temperarea inflației și indică debutul unui echilibru pe piața muncii, după o perioadă de creșteri salariale accelerate.
Diferențe semnificative între domenii – un indicator al stresului economic
Cele mai mari reduceri ale costului orar se înregistrează în:
- sectorul intermedierilor financiare și asigurărilor: –12,92%,
- sectorul imobiliar: –7,57%,
- tehnologia informației și comunicațiilor: –4,26%,
- transport și depozitare: –4,17%,
- administrație publică: –4,11%
Această dinamică sugerează că sectoare care au avut creșteri agresive în ultimii ani trec acum printr-o etapă de ajustare. În IT&C și sectorul financiar-bancar, presiunea asupra salariilor s-a relaxat, ceea ce poate indica reorganizări, prudență în angajări, accent pe profitabilitate sau normalizare după boom-ul salarial anterioar.
În același timp, singura creștere trimestrială este observată în învățământ (29,25%), însă aceasta nu reflectă majorări salariale, ci variații în numărul de ore lucrate din cauza vacanței școlare – un detaliu metodologic adesea interpretat eronat.
Pe parcursul unui an, costul muncii continuă să crească, semn că economia încă se dinamică
Comparativ cu trimestrul III al anului 2024, costul pe oră al forței de muncă a crescut cu 6,06%. Această rată anuală evidențiază faptul că presiunea salariilor rămâne puternică, mai ales în sectoarele cu deficit structural de personal:
- sectorul construcțiilor: +15,35%,
- domeniul serviciilor profesionale și tehnice: +11,21%,
Pentru companii, aceasta înseamnă costuri de producție mai mari, iar pentru angajați, venituri în continuă creștere.
Datele INS relevă o economie duală: pe termen scurt, salariile se temperază sau chiar scad în anumite domenii, iar pe termen lung, România păstrează una dintre cele mai rapide rate de creștere a costului muncii din Uniunea Europeană.
Acest contrast indică faptul că: economia încetinește, companiile adoptă o abordare mai prudentă, în timp ce presiunea salarială rămâne ridicată în sectoarele cu deficit de personal, diferențele dintre industrii aprofundându-se.
„Dinamica costului unitar nominal al forței de muncă din industrie s-a intensificat în luna august, menținându-se la niveluri încă ridicate din punct de vedere al inflației și competitivității externe, fiind susținută de nivelurile înalte din primul semestru al trimestrului II 2025”, arată minuta discuțiilor din Consiliul Băncii Naționale.
Reprezentanții Băncii centrale sunt preocupați de evoluția viitoare a costurilor cu forța de muncă, în contextul evoluției inflației și al decalajelor persistente dintre cererea și oferta de personal în anumite sectoare, ceea ce poate amplifica în continuare presiunile salariale din sectorul privat.
Un cost în creștere%: indică un deficit de forță de muncă, salarii în urcare, presiuni asupra întreprinderilor.
Un cost în scădere%: poate semnifica restructurări, reducerea orelor plătite, temperarea cererii de angajare sau o încetinire economică.
Un cost orar ridicat nu reprezintă o problemă dacă productivitatea este în același timp ridicată. În caz contrar, dacă salariile cresc mai rapid decât eficiența, companiile devin mai puțin competitive.
Concluzie
Anunțul INS privind costul forței de muncă nu este doar o raportare statistică tehnică. El funcționează ca un indicator esențial al sănătății economiei românești: evidențiază zonele în care economia se răcește, unde se menține supraîncălzirea și cât de sustenabilă este creșterea salariilor în ansamblu.