„Cred că unul dintre motivele pentru care comedianții evită subiectul politic este tocmai acesta: riști să cazi într-o bulă în care spectatorii vin doar pentru că sunt de aceeași opinie politică și devine irrelevant dacă ești amuzant, atâta timp cât le susții punctul de vedere”, afirmă comediantul Florin Serghei într-un interviu pentru publicația HotNews.
- Florin Dîm (34 de ani) este cunoscut sub numele de scenă Florin Serghei și activează în domeniul stand-up comedy de aproape 14 ani. Deși mulți cred că are originile din Basarabia, acesta s-a născut în județul Iași, România.
- Recent, a început o nouă etapă în cariera sa, axată pe comedia politică, ironizând corupția și absurditățile cotidiene ale societății românești.
- Serghei discută, într-un interviu pentru HotNews, despre importanța umorului într-o societate în care realitatea politică adesea devine mai absurdă decât glumele.
„Uneori, realitatea întrece ficțiunea”
– Ești printre puținii comedianți de stand-up din România care abordează constant teme politice. De ce ai optat pentru această direcție, în condițiile în care mulți colegi o evită, și când a fost momentul decisiv?
– Nu mi-am stabilit intenționat acest drum, ci a fost o evoluție naturală. Glumele despre politică le-am abordat anterior, însă nu le-am promovat frecvent, pentru că interesul publicului era mai scăzut. Acum, societatea este mai focusată pe astfel de subiecte, mai ales după intensificarea dezbaterilor politice de anul trecut. În privința colegilor, cred că nimeni nu evită cu adevărat subiectul politic, ci poate nu sunt la curent cu toate noutățile, spre deosebire de mine. Realitatea și evenimentele cotidiene ne inspiră pe fiecare în funcție de propria perspectivă și experiență.
– Teo menționa într-un interviu pentru HotNews.ro că nu mai face mișto de politicieni deoarece „personajele au devenit caricaturi”. Tu ce părere ai? Mai există loc de satiră când realitatea pare să întrecă orice glumă?
– Uneori, nu. Satira poate veni doar din evidențierea absurdităților unei situații sau a unor personaje. Dacă acum 15 ani s-ar fi spus că un politician miliardar va fi ales de o clasă socială mai defavorizată în America, ar fi fost considerată o glumă exagerată. Dar, iată, realitatea dovedește contrariul: viața bate adesea gluma.
– Pentru ce motive crezi că politica a devenit aproape un subiect tabu în stand-up-ul românesc? Este vorba de frică, oboseală, public sau de presiuni comerciale?
– Niciunul dintre aceste motive. Glumele trebuie să fie relevante pentru comedianți pentru a fi autentice. Majoritatea tinerilor actori de stand-up nu sunt încă foarte interesați de politică, în schimb, cu vârsta, interesul pentru astfel de subiecte crește. Eu, însă, sunt o excepție, fiind mereu un suflet mai matur și mai atent la detalii.
– Ai avut vreodată sentimentul că glumele politice îți pot limita oportunități — fie în industrie, fie în relația cu publicul?
– Da, au existat cazuri în care anumite locații au refuzat colaborarea din cauza subiectelor politice abordate. De asemenea, dacă fac o glumă despre o relație sau o persoană pe care patronul o consideră nepotrivită, există riscul să fiu respins și ulterior.
– Atingi în umor personaje precum George Simion, Călin Georgescu, Piedone, Nicușor Dan, Ilie Bolojan sau Donald Trump. Cum îți selecționezi „ținta”? Ce face un politician eficient pentru umor?
– Nu am o metodă fixă de alegere. Îmi susține radarul, adică văd o știre cu un anumit politician, și dacă găsesc umor în context, lansez o glumă. Dacă nu, o las să treacă. Nu am o strategie rigidă, nu fac un program de teme. În mod natural, deciziile apar spontan, fiind autentic în exprimare. Dacă nu simt naturalețea, nu le scriu.
– Există politicieni despre care refuzi să faci glume? Dacă da, de ce?
– Nu există, însă poate nu le-am abordat din cauza neimportanței sau pentru că nu am găsit ceva amuzant la ei. Uneori, nu mă interesează atât de mult situația sau personajele respective, ceea ce mă face să evit subiectul.
„Spectatorii ar trebui să vină pentru umor, nu pentru sfaturi de viață”
– Discursul naționalist, austeritatea sau populismul sunt teme recurrente în discursul public. Cum le integrezi în comedie fără a deveni moralizator?
– Nu am un răspuns definitiv, încerc să nu fiu moralizator, să nu pretind că dețin adevărul absolut. Eu sunt un comedian și oamenii trebuie să vină pentru umor, nu pentru lecții de viață. Ei pot asculta sfaturi și din alte surse, însă umorul trebuie să fie prioritar pentru mine.
– Cât de atent ești la echilibrul dintre satiră și transmiterea unui mesaj serios?
– Încerc să fiu foarte precaut în alegerea tonului. O explicație mai detaliată a acestei abordări o constituie faptul că un comedian trebuie să fie conștient că risc să cazi într-o bulă, în care publicul te susține doar dacă e de acord cu opinia ta politică, iar astfel devii mai puțin amuzant. Acest lucru poate duce la creare unei galerii de susținători partizani, ceea ce este periculos. Este esențial să mențin umorul și să evit să devin prea serios sau să-mi exprim părerile excesiv de personale, pentru a păstra echilibrul și naturalețea în reprezentare.
„Românii sunt foarte prietenoși ca public de stand-up”
– La ce râd românii în 2026? Publicul s-a schimbat față de acum câțiva ani?
– În general, nu. Umorul românesc păstrează aceleași teme și reacții. Dacă o glumă nu stârnește râs, probabil motivul este o explicație insuficientă sau o formulare ineficientă. Nu există umor foarte rar sau foarte comun; publicul român este cald, gălăgios și receptiv, apreciind entuziasmul și primirea sinceră a comedianților.
– Sunt diferențe evidente între publicul din București și cel din orașele mici în cazul glumelor politice sau sociale (cum ar fi cele despre homofobie)?
– Da, în general, publicul din orașele mici e mai reticent în privința anumitor subiecte, iar frecvența spectacolelor în aceste zone e mai redusă. În orașele mari, reacțiile sunt mai intense și mai conectate, fiind mai deschise către teme sociale și politice. De aceea, prefer să susțin spectacole în orașe mari, unde publicul e mai receptiv și mai interesat de subiecte sociale și politice.
„Umorul este o formă de revoltă a oamenilor”
– Consideri că umorul românilor este mai degrabă un mecanism de supraviețuire sau o formă de protest?
– Cred că umorul meu provine dintr-o revoltă lăuntrică. Și publicul universal o resimte ca pe o modalitate de a critica derapajele politice și sociale. De-a lungul timpului, umorul a fost în mod tradițional o metodă de a protesta față de conducători, fie prin meme-uri, glume, stand-up sau bancuri—un mod de a exprima nemulțumirea într-un mod creativ și subtil. Astfel, consider că umorul este o formă de revoltă benefică.
„Poate că, dacă liderii s-ar fi adresat profesioniștilor, nu am fi ajuns la conflicte și tragedii”
– Vorbești deschis despre sănătatea mentală și despre consultarea psihologului, un subiect încă delicat în România. De ce ai ales să abordezi această temă pe scenă?
– Pentru că este un subiect tabu din motive nejustificate, și cred că trebuie să normalizăm discuțiile despre sănătatea mintală. Societatea noastră are o presiune continuă, despre care evităm să vorbim, ceea ce duce la diverse tragedii. Este important să discutăm despre beneficiile terapiei și să promovăm această practică, inclusiv în cadrul show-urilor mele. Eu personal am avut experiențe benefice și consider că toți avem nevoie de sprijin mental. Dacă liderii ar fi accesat serviciile specialiștilor, poate am fi evitat conflictele și tragediile.
„Ne îndepărtăm unul de altul și devenim tot mai triști”
– Cum reacționează publicul la momentele mai personale? Râde, devine inconfortabil, se recunoaște?
– Majoritatea oamenilor se identifică cu ceea ce spun, iar această conexiune este ceea ce prețuiesc cel mai mult. Îmi place să abordez subiecte personale, pentru că ele creează legături autentice, pe care nu le întâlnești de obicei în zilele noastre. Societatea modernă, din cauza stilului de viață și utilizării excesive a tehnologiei, ne îndepărtează tot mai mult unii de ceilalți, ceea ce duce la o stare de tristețe progresivă, adesea dificil de definit. Prin glumele personale, reușesc să creez conexiune și să promovez empatia, iar publicul reacționează extraordinar de bine. Este o satisfacție sinceră să simt această comunitate unită și să observ impactul sincer al umorului asupra lor.
– Crezi că stand-up-ul poate îmbunătăți discuțiile despre terapie și sănătate mentală în societate?
– Da, pentru că normalizarea acestor teme în entertainment poate ajuta la diminuarea stigmatizării și la încurajarea oamenilor să caute ajutor. Cu cât vorbim mai des și mai sincer despre sănătatea mentală, cu atât societatea va deveni mai sănătoasă din punct de vedere emocional.
– Cine reprezintă publicul tău? Pentru cine performezi, de fapt?
Publicul meu este format din toate categoriile sociale ce doresc să râdă, cei care urmăresc noutățile și acei oameni care păstrează simțul umorului, indiferent de vârstă sau proveniență.
– Gen Z vine la stand-up? Și dacă da, ce diferențe are față de celelalte generații?
– Gen Z participă mai rar la spectacolele mele, deoarece nu sunt foarte interesați de subiecte politice sau sociale, fiind mai concentrați pe alte aspecte ale vieții. Într-o etapă ulterioară, interesul lor pentru astfel de teme se va intensifica, dar momentan prefer să le ofer și reducere speciale pentru studenți și elevi.
„Internetul mi-a facilitat succesul”
– Simți presiunea de a adapta glumele pentru TikTok, Instagram sau YouTube, sau scena rămâne spațiul tău principal?
– Nu percep aceste platforme ca o presiune, ci ca o extensie naturală a comunicării. Pentru că majoritatea spectacolelor sunt promovate online, trebuie să rămân conectat și pe rețelele sociale pentru această expunere. În plus, acestea sunt instrumente esențiale pentru promovare și pentru a ajunge la un public mai larg.
Chiar dacă unele conținuturi pot fi marcate de scandal sau negativism, social media rămâne principalul canal de difuzare și promovare. Așadar, persist și postez constant pe aceste platforme.
– Crezi că stand-up-ul românesc va deveni mai politic sau mai provocator în anii următori? Ce trebuie schimbat pentru această evoluție?
– Consider că stand-up-ul politic este o nișă, nu pentru toți. Pentru ca discursul politic să devină mai prezent, ar trebui ca publicul să manifeste mai mult interes și să se creeze mai mult spațiu pentru astfel de teme. În timp, industria se va diversifica, fiind formată din mai multe ramuri, cum ar fi crowd work, glume despre politică, despre relații sau alte subiecte, iar publicul va alege ceea ce i se potrivește. Această diversificare sănătoasă indică o evoluție naturală a domeniului.