Pe măsură ce timpul trece și regimul din Venezuela nu suferă modificări, devine tot mai evident că acțiunea a fost o lovitură de stat, afirmă profesoara universitară Caterina Preda, în interviu pentru publicul HotNews. Ea consideră că administrația de la Washington vorbește insuficient despre un aspect crucial: dacă și când vor fi organizate alegeri libere pentru populația venezueleană. Preda analizează și motivele pentru care intervenția SUA în Caracas nu a avut ca scop instaurarea unui regim democratic, ci de a avea un partener cât mai convenabil în Venezuela.
- Caterina Preda deține doctorat în științe politice și predă la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Ea a participat la stagii de cercetare doctorală la Institut des Hautes Études de l’Amérique Latine – Paris 3 și la Santiago de Chile. Printre domeniile sale de interes se află politicile culturale în dictaturi și democrații, predând cursuri precum „Politică și societate în America Latină” și „Probleme de securitate în America Latină”.
„Chiar dacă Nicolas Maduro a fost deturnat și reținut de SUA, regimul de la Caracas poate rămâne în picioare”
– HotNews: Care sunt scenariile cele mai probabile pentru următoarele săptămâni în Venezuela?
– Caterina Preda:Cred că trebuie să așteptăm evoluțiile. Este clar că regimul de la Caracas nu a fost înlăturat. A fost doar eliminată din ecuație personalitatea lui Nicolas Maduro și a soției sale, care jucaseră un rol politic semnificativ încă înainte de Maduro.
Astfel de situații nu sunt unice. Un exemplu este Paraguayul din 1989, când tranziția la democrație a fost de fapt una limitată, întrucât doar Stroessner, aflat la putere din 1954, a fost îndepărtat printr-o lovitură de stat orchestrată de socrul său, care era general. Restul regimului, reprezentat de partidul și armata de atunci, a rămas în picioare.
Acest exemplu arată că astfel de tranziții pot avea loc, însă nu neapărat către o democrație liberală completă, așa cum speram să fie dacă sfârșitul regimului Maduro ar conduce la alegeri libere, unde cetățenii să-și aleagă președintele. În Venezuela, în urmă cu un an și jumătate, alegătorii au votat, însă Maduro a fost menținut ca președinte, în ciuda revendicărilor opoziției și a candidatului revendicat, Edmundo Gonzalez.
Primul scenariu ar fi ca regimul să continue sub o altă figură, precum Delcy Rodriguez, în timp ce forțele armate controlează puterea militară.
„Unii au trădat pe Maduro, pentru că puterea a rămas în mâinile aceluiași grup”
– Delcy Rodriguez nu reprezintă una dintre forțele militare?
– Nu. Diosdado Cabello, actualul ministru al apărării, este o figură influentă. El a fost numărul doi în regimul lui Chavez și a fost îndepărtat ulterior de Maduro. Cabello era văzut ca succesor al lui Chavez și o figură cheie pentru regimul actual.
După numirea lui Rodriguez, duminică, de către Tribunalul Suprem din Caracas, armata, prin generalul Padrino, și-a exprimat susținerea pentru actuala conducere. Însă, din analiza situației, pare a fi o lovitură de stat, unde cineva l-a trădat pe Maduro, având în vedere că puterea a rămas la aceiași actori.
„Ceva important de urmărit este evoluția în Cuba”
– Există riscul escaladării conflictului, având în vedere amenințările lui Trump pentru Columbia? Și faptul că președintele Gustavo Petro critică politica americană și a mobilizat trupe la granița cu Venezuela?
– Nu pot spune cu certitudine. Columbia este cel mai apropiat aliat al SUA în regiune și are o relație strânsă, susținută de ani de zile, inclusiv prin planul Columbia. În ultimii ani, Petro, primul președinte de stânga al țării, a reluat legăturile cu Venezuela, situație neprevăzută în urmă cu câțiva ani, când mulți cetățeni venezueleni au fost nevoiți să părăsească țara, mulți ajungând în Columbia.
Comportamentul SUA și declarațiile politice trebuie interpretate în cheie ideologică. Ukraine este un actor important, însă trebuie urmărit și evoluția în Cuba, pentru că acolo s-au consolidat relațiile și susținerea reciprocă între Cuba și Venezuela.
„Singura acțiune remarcabilă a administrației Trump în regiune”
– Care ar putea fi scopul final al politicii Trump față de Venezuela și America Latină, în contextul acțiunilor istorice ale Washingtonului? Și există diferențe față de predecesorii săi?
– Acțiunea sâmbătă a fost unică în istorie. Nu există precedent ca un președinte să fie extras cu forța, iar regimul să supraviețuiască. Se face referire la intervenția din Panama din 1989, când Noriega a fost răsturnat. Această operațiune, realizată de o unitate specială a CIA, rămâne un caz aparte.
Statele Unite au avut de-a lungul istoriei intervenții directe în America Latină, inclusiv în Haiti, Republica Dominicană și Cuba, în urmă cu peste un secol.
„Dispariția Rusiei din ecuație”
Rusia, deși sprijină regimul Maduro, pare să fi redus implicarea sa recent, după întâlnirea cu Putin și Trump din Alaska și acțiunile subsequente ale Statelor Unite, precum mobilizarea navală și atacurile asupra traficului de droguri, fiind o evoluție semnificativă.
„Tranziție la putere între Maduro și Delcy Rodriguez”
– Lidera temporară, Delcy Rodriguez, a avut o reacție critică inițială, apoi s-a arătat dispusă la dialog cu SUA. Ce se poate anticipa de la ea – va accepta condițiile administrației Trump?
– În acest scenariu, regimul se află într-o tranziție cu Maduro și Rodriguez, păstrându-se elementele esențiale, cu presiuni pentru cedarea controlului asupra resurselor petroliere, în special de către companii americane.
Se încearcă, probabil, privatizarea și exploatarea resurselor de petrol, o practică deja istorică în Venezuela.
„Obiectivul administrației Trump nu este instaurarea unui regim democratic, ci controlul suprem asupra regimului din Venezuela”
– De ce Trump a respins propunerea ca lidera opoziției, Corina Machado, să preia conducerea? Ce motive au stat în spatele deciziei?– În primul rând, nu este de dorit ca o țară să pună la conducere o persoană din alt stat, iar pentru a fi luat în serios, SUA ar fi trebuit să promoveze un discurs pro-democratic, precum și discursul M. Machado după inițierea crizei.
SUA, în special Trump și Rubio, au transmis că Machado nu poate controla situația din Venezuela. Mesajul este că ei urmăresc să negocieze forma regimului, nu instalarea unei democrații reale, ci menținerea unui interlocutor favorabil, absent din dialogul direct cu populația venezueleană.
„Nimeni nu discută despre alegeri în acest moment”
Situația este foarte complexă. Nu se cunoaște dacă Machado rămâne în Venezuela sau a fost evacuată în străinătate, fiind o lideră în exil sau în interiorul țării. După evenimente, opoziția trebuie să se reorganizeze, dar nimeni nu face referire la alegeri. Se pare că unii au fost surprinși de această evoluție, fiind influențați de grupurile din interiorul regimului.
– Credeți că opoziția poate valorifica această criză pentru a căpăta rezultate?
– Opoziția a obținut victoria electorală din 2024, însă soluția pentru a prelua puterea constă în negocieri, inclusiv prin acorduri de amnistie și recunoaștere reciprocă între actorii politici, ceea ce nu se întâmplă momentan.
„Singura cale legitimă pentru soluționarea situației din Venezuela”
– În condițiile actuale, este posibilă o tranziție democratice? Au rămas în funcție susținătorii regimului Maduro?– Cred și sper că da, fiind unica soluție legitimizată pentru ieșirea din criză. Modalitatea exactă de implementare nu poate fi prevăzută, depinde de evoluțiile viitoare.
De ce venezuelenii nu protestează în stradă? „Nici opoziția nu i-a chemat”
– Cum este perceput acest moment în rândul populației? Protestele în Venezuela sunt rare, majoritatea ieșirilor fiind ale venezuelenilor în exil din cauza regimului Maduro. Există riscul confruntărilor interne?
– Oamenii sunt în așteptare. Nu ies în stradă pentru că trăiesc într-un regim de forte, care are de mult timp prizonieri politici și a înăbușit orice opoziție. Mulți au trecut în exil, iar cei rămași știu consecințele, așa cum au demonstrat protestele anterioare. Reprimarea a fost frecventă și dură. Practic, oamenii preferă pasivitatea, fie se retrag, fie speră la o schimbare.
Unii venezueleni au câștigat bucurie la plecarea lui Maduro, însă viitorul este incert. Actuala intervenție a SUA a fost un factor important în această stare de lucruri.
Relația Venezuelei cu China. Ce evoluții se anunță?
– Am menționat relația cu Rusia, dar ce se întâmplă cu legăturile dintre Venezuela și China după îndepărtarea lui Maduro?
– Relațiile cu China trebuie analizate în contextul regional. În timpul lui Chavez, s-au instituit legături strânse cu China pentru reducerea dependenței de SUA. Încă de la început, China a fost interesată mai ales de resursele economice ale Venezuelei și de relațiile comerciale. Relația cu China se bazează pe interese economice concrete și mai puțin pe afinități ideologice, având o relație similară cu cea cu Rusia, Iran sau Cuba, acestea fiind suporturi pentru regimul Maduro.
„România ar trebui să sprijine procesul democratic în Venezuela”
– Care ar trebui să fie poziția României față de situația din Venezuela? Este nevoie de o reacție oficială clară?– România ar trebui să adopte o poziție conformă cu cea a Uniunii Europene. În mod personal, susțin opinia de a sprijini procesul democratic, respectiv alegerea și voința cetățenilor venezueleni, care și-au exprimat dorința pentru o schimbare legitimată.
Este important ca România să susțină opțiunea populației venezuelene în procesul democratic și să fie clară în exprimarea sprijinului pentru această direcție.