Nașterea poate fi traumatizantă: experiențe dure, proceduri neconsensualizate și separare de nou-născuți – relatările mamelor din România, Croația și Polonia evidențiază provocările din sistemele obstetrice. Specialiștii afirmă că violența obstetrică este o problemă globală, însă în Europa se manifestă mai acut în țările cu moștenire comunistă, conform site-ului de investigații Snoop.
- Peste 660 de femei care au născut în ultimul deceniu în spitale publice și clinici private din România au povestit, în urma unui apel realizat de Snoop, experiențele trăite la naștere, multe dintre ele marcate de violență.
- Jumătate dintre ele afirmă că li s-au efectuat proceduri medicale fără explicații sau consimțământ: de la epiziotomii inutile și cusături „pe viu” la manevre agresive, umilire, violență verbală și separare de nou-născuți. Pentru multe, experiența nașterii rămâne o rană nevindecată.
- Acest prim episod ilustrează proceduri medicale documentate în spitale din diverse țări europene – cazuri din România, Croația și Polonia. Snoop va publica în primăvară o serie de materiale despre nașterea în România.
„Oamenii trebuie să înțeleagă că mamele nu sunt vite la tăiere, iar unitățile medicale nu sunt spații de masacru”, afirmă categoric Sara*, o tânără de 23 de ani care a adus pe lume o fiică în 2023 la Brăila.
Ea povestește că a avut o sarcină fără complicații, monitorizată cu atenție la maternitatea locală. A ajuns la spital fără contracții, cu membranele parțial rupte, semnul începutului nașterii.
„Experiența nașterii a fost una extrem de dureroasă”, mărturisește Sara, descriind o serie de manevre medicale fără consimțământ, fără explicații și lipsite de empatie. De la momentul internării, a simțit că corpul și copilul său nu-i mai aparțin.
- Numeroase femei din România, Croația și Polonia au rupt tăcerea în ultimii ani, relatând despre umilințe, abuzuri și pierderea demnității în cele mai vulnerabile momente. Mărturiile lor semnalează o criză a serviciilor de îngrijire maternă la nivel regional. Parlamentul European include violența obstetrică pe lista prioritară a problemelor de sănătate publică, considerând-o o încălcare fundamentală a drepturilor omului.
Sara își amintește că mai întâi i-au rupt membranele complet, apoi i-au administrat perfuzii cu oxitocină pentru a induce contracțiile, „iar atunci, am avut dureri atât de intense încât am vomitat în coșul de gunoi de lângă pat, fiind legată la monitorizare”. A fost conectată la aparat o noapte întreagă.
- O cercetare recentă The New York Times relevă că monitorizarea continuă în timpul travaliului este adesea inutilă pentru mamă și copil și poate duce la complicații, inclusiv operații inutile.
A fost lăsată singură, cu dureri intense provocate de oxitocina sintetică.
- În România, procentul spitalelor care permit prezența unei persoane de suport alături de viitoarea mamă este aproape nul, deși în multe alte țări, precum Franța, Marea Britanie sau Polonia, această practică este obișnuită. Femeia singură în momentul nașterii este extrem de vulnerabilă.
Unghiile asistentei i-au zgâriat interiorul
În acea noapte, asistentul a venit de trei ori să verifice, „să mă certe pentru că plâng de durere și vreau să merg la baie. M-a lăsat o singură dată să mă duc, spunând: «Crezi că poți să mergi toată noaptea la toaletă?»”, povestește Sara. La a doua verificare, a simțit ungherile asistentei zgâriind-o în interior.
Medicii de gardă au ignorat-o, fără a-i comunica starea, comunicând doar între ei. „Am fost tratată ca un obiect, fără a primi informații despre propriul meu corp sau despre copil”, afirmă Sara.
Spre dimineață, durerea devenea insuportabilă: „Mă durea extrem, simțeam nevoia de mișcare, dar nu mi s-a permis. Au țipat la mine să nu mai strig, pentru că nu sunt singura femeie care naște. Am auzit discuții între personal, iar una spus «Eu nu stau toată ziua să nasc, trebuie să plecăm, grăbiți!»”.
Clavicula copilului a fost fracturată
Deși corpul ei nu era încă pregătit și colul nu se dilatase suficient, i-au practicat epiziotomie fără acord și fără explicații: „Mi-au spus doar să nu misc când deja mă tăiau”. Epiziotomia, conform ghidurilor, ar trebui efectuată doar în situații critice, dacă copilul e în pericol, și nu ca o procedură rutină.
Apoi, i-au practicat manevra Kristeller, presupunând o presiune asupra burticii pentru a ajuta nașterea. Această tehnică, inventată în secolul 19, nu mai este recomandată, fiind chiar interzisă în unele țări precum Marea Britanie, din cauza riscurilor grave. În cazul Sarei, asistentul a apăsat burtica cu mâinile și cu pătura trasă peste ea, yurlând continuu. La ora 06:50, a născut, dar ulterior a aflat că i-au fracturat clavicula copilului.