Articol de Octavian Cojocaru – Publicat joi, 25 decembrie 2025, 22:44 / Actualizat joi, 25 decembrie 2025 22:49
„Șapca pe Cupă”, o lucrare recentă apărută la Cluj (editura Casa Cărții de Știință), semnată de Marius Mureșan, asistent universitar doctor în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, analizează într-un stil distinct o parte din istoria echipei de fotbal Universitatea Cluj.
Autorul a examinat în detaliu primele patru ediții ale Cupei României în care formația U Cluj a avut implicare. De la prima ediție din sezonul 1933 – 1934, până în 1965, când clubul a obținut primul și singurul său trofeu, „alb-negrii” au ajuns în patru finale: trei au fost pierdute, una câștigată.
Autorul a fost atent la cele mai mici detalii – distribuind o perspectivă de expert în istorie. A împărtășit cititorilor și aspecte din atmosfera epocii, nu doar rezultate și statistici dry.
Coperta cărții „Șapca pe Cupă”
Prima ediție a Cupei României, 1933-1934, a generat și un scandal major. U Cluj s-a calificat în finală, unde urma să întâlnească formația Ripensia. În mod surprinzător, meciul a avut loc în Timișoara, pe 8 iulie 1934. Ripensia s-a impus cu 3-2, dar „studenții” au depus un memoriu cerând rejucarea pe teren neutru, la București. Ceea ce s-a și realizat, finala fiind reprogramată pentru 30 septembrie 1934, pe stadionul „ONEF”, care ulterior, în perioada comunistă, a fost redenumit „Republicii” și demolat pentru a face loc Casei Poporului.
La acea ediție inaugurală, Ripensia a triumfat clar, cu scorul de 5-0, obținând trofeul. Ceremonia de premiere a fost realizată de Alexandru Vaida Voievod, fost prim-ministru al României între 1 decembrie 1919 și 13 martie 1920.Inițial, finala trebuia să aibă loc sub patronajul Regelui Carol al II-lea, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, iar jucătorii au avut ocazia să strângă mâna cu Alexandru Vaida Voevod.
A doua finală la care „șepcile roșii” au fost participante a fost cea din timpul perioadei de război, ediția 1941 – 1942, dar și în această confruntare s-au impus clar adversarii: Rapid – U Cluj 7-1. Echipa clujeană se afla în perioada de exil în Sibiu, în perioada 1940 – 1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, când Ardealul de Nord a fost incorporat în Ungaria. În timpul acelei perioade, „U” a reprezentat rezistența. Nimeni nu a ironizat cea mai mare înfrângere suferită în finala Cupei (diferența maximă de goluri în finale).
A treia finală în care U a sperat la primul trofeu a avut loc în 1949, fiind și cea mai târzie din calendar: disputa s-a desfășurat pe 18 decembrie (cu o săptămână înainte de Crăciun), pe stadionul Venus, redenumit atunci „ICAS”. Echipa a învins CSCA București cu scorul de 2-1, câștigând primul său trofeu din istorie, club care ulterior avea să devină Steaua, cea mai titulată grupare din fotbalul românesc.
În ediția 1964-1965, U Cluj a obținut calificarea în finala Cupei României bazându-se pe un criteriu inedit: vârsta echipei. În concret, „studenții” au terminat la egalitate cu Progresul București, dar pentru departajare s-au calculat mediile de vârstă ale jucătorilor. Echipa clujeană s-a dovedit a fi mai „tânără”, astfel că a avansat în finală.
A fost pe 11 iulie 1965, ziua care a marcat cel mai important moment al Universității, echipă care a reușit să câștige singurul trofeu din vitrina clubului până în prezent! S-a încheiat cu scorul de 2-1 în finala disputată contra FC Argeș, într-un meci în care Zoltan Ivansuc l-a eclipsat pe Nicolae Dobrin, tânărul de doar 18 ani, care deja impresionase la vârsta de sub 15 ani în fotbalul național.
„Șapca pe Cupă” reprezintă o lucrare ce tratează câteva momente-cheie din istoria Universității Cluj, prezentate într-un mod dinamic, atent la detalii esențiale.