Articol de Marius Mărgărit – Publicat luni, 08 decembrie 2025, 17:03 / Actualizat luni, 08 decembrie 2025 17:11
Ioan Sdrobiș, renumit antrenor din anii ’90 și început de 2000, a decedat astăzi, la vârsta de 79 de ani. Leo Doană, unul dintre jucătorii remarcabili din echipa condusă de Sdrobiș la CSM Reșița, a împărtășit momente speciale trăite alături de fostul său tehnician.
Leontin Doană (55 de ani), fostul căpitan al echipei rossonere, cunoscută și sub denumirea de „Milanul Banatului”, cum era supranumită formația CSM Reșița în ultimii ani ’90, face parte dintre jucătorii care afirmă că „nea Nelu Sdrobiș mi-a influențat enorm și pozitiv cariera. A fost un antrenor dur, dar cu suflet, precum un părinte pentru noi”.
În prezent, Leo este antrenor al echipei U19 din cadrul CSM Reșița și urmărește cu atenție evoluția fiului său, Ianis (18 ani), care deja se evidențiază în lotul seniorilor de la Steaua.
Leo Doană: „Îmi amintesc cu drag de «fondantele» sale”
Vestea decesului fostului său mentor, „Părintele” Sdrobiș, l-a afectat profund pe Doană. Își amintește că „nea Nelu a venit la noi imediat după promovare, în anii ’97. Cu el am avut un sezon de debut în campionat excelent, încheiat pe locul al VII-lea, deși eram o formație modestă, recent promovată. În calitate de antrenor, l-am avut aproape trei ani. Era sever, punea accent pe pregătire și disciplină, ne „torcea” la antrenamente.
N-am uitat de „fondantele” sale, așa le numea pentru turele de pe teren și reprizele de sprinturi. Tactic vorbind, mai puțin concentrat, însă fizic ne pregătea intens. Datorită acestei pregătiri, am putut face față rigorilor primului eșalon. În plus, în afara terenului, ne trata ca pe niște copii, cu grijă și respect”.
Leo Doană: „«Nelu» m-a numit căpitan și așa am rămas”
Atunci când este întrebat despre cele mai memorabile întâmplări cu Ioan Sdrobiș, meciul cu FC Național, din deplasare, vine instant în minte: „Seara, m-a convocat în cameră și mi-a zis: «Domnul Doană, vreau să te numesc căpitan!». Am fost surprins, pentru că în echipă erau și jucători mai vechi, și nu știam cum vor reacționa.
I-am spus: «Băieții vor spune că sunt «sifon» din cauza asta». Zâmbind, a răspuns că deja a luat decizia. Mi-a spus că vrea să mă pună în valoare și m-a avertizat: «Te vor vedea la TV!». Astfel, am rămas căpitan timp de trei ani. Mi-a dat încredere, iar colegii au acceptat ușor această alegere”.
Ioan Sdrobiș a promovat U Cluj în primul eșalon în 1992, însă în urma intervenției reprezentanților universitarilor din Consiliul de Administrație, a fost exclus din funcție / foto: Arhivă GSP
„Când câștigam, era fericit; când pierdeam, ne acuză că am trădat!”
Leo rememorează că cel mai dificil era după rezultatele nefavorabile: „Atunci ne acuza pe toți că l-am trădat. În special pe cei mai vechi și mai implicați. Eu, având personalitate, mă certam uneori cu el, dar ne făceam și semne de mulțumire după. El nu prea credea în astfel de gesturi și ne mergea nervos pe nervos. În cele din urmă, îi trecea supărarea. Era un antrenor foarte dedicat. Își amintesc că se trezea la 5 dimineața și mergea la primărie, pentru a discuta despre întreținerea terenului, astfel încât să avem condiții foarte bune pentru joc. Gazonul era la nivelul marilor arene din București.”
Leo a mai menționat că „Sdrobiș a fost ca un tată pentru mulți dintre noi. Îmi amintesc cum l-a promovat pe Cristi Chivu în meciul de la Bacău, în deplasare. La antrenament, mi-a spus: «Domnu’ căpitan, dacă înscrii, te aștept pe bancă și poți să-ți iei șortul jos, eu te pup, în fața tuturor».
L-am avertizat că voi merge la bancă dacă va fi cazul. Zâmbea. În final, am marcat eu, cu 1-0, dar nu m-am dus la bancă… Era un om diferit, în funcție de rezultate, dar dedicat în totalitate echipei. Un tehnician de excepție! Odihnește-se în pace!”