Rivalitatea istorică pentru dominarea regională a devenit mai acută din cauza impactului viitor al fostei colonii spaniole. Algeria – susținând și găzduind Frontul Polisario – sprijină organizarea unui referendum pentru autodeterminare în Sahara, în timp ce Marocul consideră această inițiativă depășită și își revendică suveranitatea asupra terenului, conform agenției EFE.
Votul Consiliului de Securitate al ONU de vineri, privind o rezoluție ce susține planul marocan de autonomie ca soluție pentru conflict, ar putea modifica relațiile dintre cele două națiuni.
În aceeași zi, rege Mohamed al VI-lea a invitat președintele algerian, Abdelmadjid Tebboune, la un „dialog sincer și frățesc”, iar Washingtonul a exprimat semnale pozitive privind o posibilă reconciliere între vecinii nord-africani.
1 – „Conflictul Nisipurilor” din 1963
Primul conflict militar serios între cele două țări a avut loc în 1963, în așa-numitul „conflict al nisipurilor”, izbucnit în zonele de frontieră Tinduf și Hassi Beida (Algeria), precum și Figuig (Maroc), din cauza lipsei unei linii de delimitare clare între state. Luptele s-au încheiat în 1964, după intervenția Organizației Unității Africane și semnarea unui armistițiu între Hassan al II-lea și președintele Ahmed Ben Bella.
2 – Marșul Verde din 1975
Tensiunile au crescut din nou în 1975, odată cu „Marșul Verde” – mobilizare de masă a sutelor de mii de civili spre Sahara Occidentală, atunci colonie spaniolă. Algeria s-a opus și, ca reacție, a expulzat aproximativ 45.000 de marocani. După retragerea Spaniei, Frontul Polisario a declanșat un conflict armat împotriva Marocului și Mauritaniei, finalizat abia în 1991, printr-un armistițiu. Marocul a beneficiat de sprijinul SUA, în timp ce Algeria a rămas apropiată de Moscova.
3 – Crearea Uniunii Magrebului Arab în 1989
În anii ’80, au existat semne de reconciliere între Hassan al II-lea și președintele algerian Chadli Bendjedid, concretizate prin înființarea Uniunii Magrebului Arab (UMA) în 1989. Totuși, tensiunile s-au reluat rapid, iar organizația nu a reușit să progreseze semnificativ.
4 – Închiderea frontierei în 1994
Algeria a închis frontiera terestră cu Marocul după ce Rabat a impus vize pentru cetățenii algerieni, în urma unui atac la Marrakech, atribuit de Maroc serviciilor secrete algeriene.
5 – Venirea la conducere a regelui Mohamed al VI-lea (1999)
Odată cu instaurarea pe tron a regelui Mohamed al VI-lea, relațiile au intrat într-un proces de normalizare relativă, caracterizat prin vizite oficiale reciproce, dar și prin intervenții dispute și campanii media ostile.
6 – Ruptura relațiilor diplomatice (2021)
Legăturile s-au deteriorat sever după recunoașterea suveranității Marocului asupra Saharei Occidentale de către Donald Trump și normalizarea relațiilor Rabatului cu Israelul. În august 2021, Algeria a rupt oficial relațiile diplomatice, acuzând Marocul de sprijin pentru terorism și politici agresive. În plus, au fost închise spațiul aerian pentru avioanele marocane și suspendat gazoductul Maghreb–Europa.
În ultimele luni, s-au semnalat evoluții pozitive de destindere. Mohamed al VI-lea a solicitat reluarea dialogului cu Algeria, iar Washingtonul, prin reprezentantul special Steve Witkoff, a indicat că un acord de pace ar putea fi încheiat înainte de sfârșitul anului.