Două studii ample au evidențiat utilitatea unui medicament vechi în tratarea pacienților cu infarct miocardic, chiar și în era tratamentelor moderne. Însă, rămâne neclar dacă toate persoanele beneficiază de medicamentele beta-blocante, frecvent prescrise după un infarct, conform unor surse științifice.
Două cercetări contradictorii au fost prezentate la o conferință de cardiologie din Madrid și publicate în prestigioasa revistă *The New England Journal of Medicine*.
„Nu este neobișnuit ca studiile să prezinte rezultate diferite”, a declarat dr. Borja Ibanez, coordonatorul unui studiu, de la *Centro Nacional de Investigaciones Cardiovasculares Carlos III*.
„Este însă surprinzător să vedem două studii cu concluzii aparent opuse prezentate în aceeași zi”, a adăugat el.
Ambele studii au evidențiat un punct comun
Un aspect crucial, conform lui Ibanez, este că ambele echipe au convenit că beta-blocantele reduc riscul de episoade cardiovasculare ulterioare la pacienții cu funcție cardiacă ușor afectată, dar fără insuficiență cardiacă.
Însă, rămâne neclar dacă aceste medicamente sunt benefice și pentru pacienții cu inimă funcțională normală, care reprezintă o proporție semnificativă a celor care au suferit un infarct miocardic.
Medicamentele beta-blocante acționează prin reducerea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, micșorând astfel sarcina inimii și necesarul de oxigen.
Cele două studii noi au inclus supraviețuitori ai infarctului miocardic a căror inimă se contracta normal (ventriculul stâng pompează cel puțin 40% din sânge la fiecare bătaie). Ambele studii au monitorizat participanții aproximativ 3,5 ani.
Există și diferențe notabile
În studiul *BETAMI–DANBLOCK*, realizat în Norvegia și Danemarca, pe un eşantion de 5.574 de persoane, beta-blocantele au arătat un efect pozitiv, reducând cu 15% riscul de decese sau evenimente cardiovasculare negative, comparativ cu grupul care nu a primit aceste medicamente.
În schimb, studiul *REBOOT*, efectuat în Italia și Spania, pe un eşantion de 8.438 de participanți, nu a evidențiat un efect al beta-blocantelor asupra deceselor, recidivei infarctului miocardic sau spitalizărilor pentru insuficiență cardiacă.
Posibile explicații pentru discrepanțe includ utilizarea unor tipuri diferite de beta-blocante și prezența unor caracteristici demografice ușor diferite între cele două grupuri de participanți (vârstă, prezența unor disfuncții cardiace uşoare).
Studiul *REBOOT* a mai evidențiat un risc potențial crescut de efecte adverse la persoanele care au primit anumite tipuri de beta-blocante, în special cele cu o bună funcție cardiacă, cărora li s-au administrat doze mai mari.
Încă există incertitudine pentru pacienții cu inimă funcțională normală
În studiul *REBOOT*, a fost observată o reducere a evenimentelor adverse la pacienții cu o uşoară deteriorare a funcției cardiace (fracție de ejecție ventriculară stângă între 40% și 49%), dar care au primit beta-blocante.
Un studiu ce cuprinde rezultatele a trei studii (inclusiv cel *REBOOT*) a confirmat efectul benefic în acest subgrup.
Concluzia experților este că, la persoanele cu funcție cardiacă ușor deteriorată, beta-blocantele se dovedesc benefice, dar încă există incertitudine cu privire la utilitatea lor la persoanele cu inimă funcțională normală. O analiză suplimentară va fi prezentată la o conferință de cardiologie din SUA în noiembrie.