Articol de Alexandru Tomuțiu – Publicat miercuri, 2 iulie 2025, 07:54 / Actualizat miercuri, 2 iulie 2025, 07:55
O veste profundă a afectat comunitatea românească în noaptea de marți spre miercuri. Campionul Mihai Leu a decedat, cedând luptei cu cancerul, boală cu care s-a confruntat timp de peste 10 ani.
Tragedia lui Mihai Leu
Viața sportivului Mihai Leu, un campion mondial, a fost marcată de efort și perseverență, dezvăluind o poveste impresionantă de luptă pentru visele sale.
Știrea a adus un sentiment de tristețe și regret și în rândul lui Mihai Stoica. Acesta a transmis un mesaj emoționant, evocând amintirile legate de întâlnirea cu marele campion.
„În 2009, când am evoluat cu Unirea Urziceni în Liga Campionilor, am avut privilegiul de a împărtăși momente importante alături de doi indivizi remarcabili, Bela Urasi și Mihai Leu.
Acolo am conștientizat că un campion mondial nu poate fi decât un om special. Un sportiv extraordinar, dar de o rară modestie și un bun simț remarcabil. Așa l-am cunoscut pe extraordinarul sportiv român. Și așa-l voi păstra în memorie.
Adio, campion! Dumnezeu să te odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei…”, a scris Mihai Stoica.
Cariera sportivă a lui Mihai Leu a fost una impresionantă. Ca boxer profesionist, a disputat 28 de meciuri, toate câștigate. A fost al doilea sportiv european care s-a retras din cariera profesională fără nicio înfrângere. La nivel amator, a obținut 190 de victorii din 200 de meciuri disputate în România și Germania.
În 2021, la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, Mihai Leu a abordat deschis problemele cu care s-a confruntat, atât personal, cât și familial. El a împărtășit experiența cu optimism și curaj.
„Viața nu este așa cum ne dorim. Am învățat întotdeauna să văd lucrurile pozitiv. Prima dată când am aflat diagnosticul m-au cuprins transpirațiile și m-au lăsat picioarele. Așa este viața, trebuie să ne luptăm pentru a depăși aceste momente dificile. Am discutat cu domnul Irinel Popescu, un om remarcabil! La fel și doamna doctor Adina Croitoru. Am reușit să trecem peste această etapă, menținând optimismul. Am fost operat la Spitalul Fundeni, prima dată în 2014. Au urmat mai multe intervenții. Am fost foarte târziu la medic. Am preferat întotdeauna să văd lucrurile cu optimism și, în această perioadă, mi-am făcut foarte mulți prieteni noi. Am realizat că am o comunitate extinsă de prieteni. Totodată, relația cu familia mea a devenit și mai solidă. Am conștientizat că suntem o familie unită și că putem trece peste orice. Având o viață sportivă frenetică, nu am vrut să mă gândesc că nu pot trece peste asta. Îmi amintesc una dintre primele discuții cu domnul profesor Irinel Popescu: „Domn doctor, cam cât durează până mă pun pe picioare?”. „De ce mă întrebați?”. „Săptămâna viitoare am o cursă!”. El a izbucnit în râs, era evident că nu se putea…”.