Recenta avansare în domeniul neuroștiinței și roboticii deschide noi perspective în interacțiunea dintre biologie și tehnologie.
Cercetători din China au reușit să utilizeze mici aglomerări de celule cerebrale umane, cultivate din celule stem, pentru a controla roboți reali.
Aceste structuri, denumite organoizi cerebrali, sunt departe de complexitatea unui creier uman, însă demonstrează abilități impresionante de învățare și adaptare.
Studiile indică faptul că acești „mini-creieri” pot recepționa date de la senzori, le pot procesa și pot genera răspunsuri funcționale, precum evitarea obstacolelor sau capturarea obiectelor.
Rezultatele sunt considerate inovatoare de comunitatea științifică, deoarece sugerează apariția unei noi forme de calcul, diferită atât de programele software tradiționale, cât și de modelele actuale de inteligență artificială, conform Futura Sciences.
Ce sunt organoizii cerebrali și cum operează conceptul de „wetware”
Organoizii cerebrali reprezintă structuri tridimensionale formate din neuroni umani, create prin cultivarea celulelor stem în laborator.
Deși nu posedă conștiință și nu pot fi comparate cu un creier uman complet dezvoltat, acestea reproduc anumite tipare de activitate neuronală și pot învăța să răspundă la stimuli.
În această zonă apare termenul de „wetware”, care descrie integrarea componentelor biologice într-un sistem tehnologic, ca alternativă sau complement la hardware și software. Practic, țesuturile biologice devin parte integrantă a procesului de procesare a informației.
Proiectul MetaBOC, realizat de cercetători de la Universitatea Tianjin și Universitatea de Știință și Tehnologie din Sud (SUSTech), servește drept punte între biocomputere și sistemele electronice convenționale.
Organoizii percep inputul sub formă de semnale electrice provenite de la senzori, iar răspunsurile lor sunt traduse în comenzi pentru roboți.
Pentru a accelera procesul de învățare și a minimiza riscurile, antrenamentul mini-creierelor începe în medii virtuale. După stabilizarea reacțiilor, sistemele sunt conectate la roboți fizici.
Activitatea neuronală este stimulată și prin impulsuri de ultrasunete de intensitate redusă, menite să susțină adaptabilitatea și plasticitatea neuronală.
De ce calculul biologic ar putea revoluționa robotică
Roboții controlați prin sistemul MetaBOC au atins deja funcții fundamentale precum evitarea obstacolelor și manipularea obiectelor.
Chiar dacă aceste sarcini sunt simple, modul de realizare diferă radical de abordarea roboților convenționali, programați cu algoritmi rigizi.
Calculul bazat pe procese biologice are potențialul de a oferi sisteme mai flexibile, capabile să se adapteze la situații imprevizibile, utilizând mecanisme similare învățării naturale.
În loc să urmeze instrucțiuni fixe, roboții ar putea „să învețe” din experiență și să modifice comportamentul în timp real.
Această direcție ar putea avea implicații semnificative nu doar în robotică, ci și în dezvoltarea inteligenței artificiale. Integrarea AI cu structuri neuronale reale ridică întrebări importante despre evoluția tehnologiei, granițele dintre inteligența artificială și cea biologică, precum și aspectele etice și de responsabilitate.
Cercetătorii menționează că aceste mini-creiere nu gândesc și nu simt, iar scopul principal al experimentelor este de natură științifică.
Totuși, dacă rezultatele pozitive continui, combinația dintre biologie și tehnologie ar putea schimba fundamental înțelegerea „gândirii” și deschide drumul către o nouă generație de roboți mai adaptați și mai eficienți decât orice cunoaștem până acum.