„Este o problemă majoră, o problemă majoră” – a declarat președintele Nicușor Dan despre Dragoș Anastasiu, fostul său consilier onorific, în timpul vizitei sale în Austria. Vicepremier la acel moment, Anastasiu, numit în Guvern de premierul Ilie Bolojan pentru a implementa reforme bugetare profunde, a fost obligat de dezvăluirile jurnalistice să demisioneze. Demisia a fost anunțată într-o conferință de presă, unde Anastasiu și-a mărturisit implicarea în acordarea de mită timp de opt ani unei funcționare ANAF, acum condamnată, el însuși rămânând nepedepsit.
Aici se regăsește adevărata problemă. Demisia lui Dragoș Anastasiu și recunoașterea publică a actului de corupție ridică numeroase întrebări nerezolvate. O analiză aprofundată a declarațiilor lui Anastasiu este, prin urmare, necesară.
În primul rând, sunt necesare observații asupra statutului de martor-denunțător pe care Dragoș Anastasiu nu l-a recunoscut, deși documentele îl contraziceau. Pe data de 25 iulie 2025, Dragoș Anastasiu a publicat pe Facebook:
„În spațiul public au apărut informații despre implicarea mea într-un dosar de corupție care viza mai mulți funcționari ANAF. Pe scurt: am fost martor, nu denunțător. Nu am fost urmărit penal, nu am avut niciun avantaj juridic, iar în dosar erau implicate și alte societăți comerciale în situații similare. Nu am avut nicio condamnare penală”.
Având în vedere insistența fostului vicepremier asupra statutului de simplu martor, Direcția Națională Anticorupție a trebuit să clarifice situația pentru a evita dezinformarea publicului, dezinformare care ar fi favorizat fostul vicepremier. Comunicatul DNA a stabilit că Anastasiu a acționat ca martor-denunțător, la fel ca și fostul său partener de afaceri, în dosarul în care Angela Burlacu a fost condamnată pentru luare de mită și trafic de influență.
Întrebarea crucială rămâne: de ce a insistat Anastasiu să fie considerat doar martor?
Pentru că, în acest fel, ar fi evitat „orice avantaj juridic”, așa cum a susținut public. Însă, calitatea de martor se diferențiază de cea de martor-denunțător.
Martorul, conform Codului de procedură penală, este persoana care cunoaște fapte sau circumstanțe relevante pentru o cauză penală. Poate fi chemat de părți sau de organele judiciare și este obligat să spună adevărul. Nu este suspect sau inculpat, dar poate fi acuzat de mărturie falsă dacă nu spune adevărul.
Martorul-denunțător – în cazul actual, mituitorii (Anastasiu și fostul său partener de afaceri), prin cei doi reprezentanți – beneficiază de o clauză specială de nepedepsire conform Codului penal.
- Martorul-denunțător nu este indiferent din punct de vedere procesual, deoarece poate alege să mențină sau să modifice declarația inițială pentru a beneficia de scutirea de pedeapsă.
- Denunțul unui mituitor are consecințe duble. Îl exonerează de răspundere penală, dar are rolul de încurajare a descoperirii corupției.
- Această prevedere are rolul de a preveni corupția, funcționarii fiind conștienți de riscul de denunțare.
- (Detalii din decizia ICCJ, 16 ianuarie 2020)
Alte precizări legate de statutul de martor-denunțător se regăsesc în jurisprudența Curții Constituționale.
(Detalii din Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, M.O.R.)
- Dacă denunțătorul nu are niciun beneficiu din tragerea sa la răspundere, declarația este similară cu a oricărui alt martor.
- Dacă denunțătorul are un interes direct din tragerea sa la răspundere, comportamentul său este comparabil cu al unei părți interesate în proces.
În motivarea Deciziei nr. 1258/2023, se menționează declarațiile lui Anastasiu și ale altor persoane implicate în firma condusă de el, care au devenit martori-denunțători pentru a evita acuzațiile.
(Detalii din motivarea Deciziei nr. 1258 din 22 iunie 2023)
Această calitate de martor-denunțător a fost aleasă de cei doi afaceriști pentru a evita acuzațiile.
Concluzie preliminară
Dragoș Anastasiu a susținut fals că nu a fost martor-denunțător pentru a ascunde avantajele obținute din această poziție. Faptul că el și partenerul său s-au prezentat la DNA simultan, a evitat suspiciunile asupra intenției de a ascunde acțiuni ilegale.
Anastasiu nu a publicat nicio declarație de avere care să evidențieze profitul obținut din înțelegerile cu funcționara ANAF. În schimb, a contestat public nevoia transparenței în declarațiile de avere ale funcționarilor publici.
„Să scăpăm naibii de obligațiile de transparență ale declarațiilor de avere.” Aceasta a fost, probabil, dorința lui Anastasiu, pe scurt. Concluzie: Anastasiu este victima circumstanțelor.
Sursa foto: Alexandru Dobre / Mediafax
RECOMANDĂRILE AUTORULUI: