Conform studiilor realizate de CFA România, contribuțiile fiscale asupra forței de muncă ajung acum la 41,5% din venituri. La acestea se adaugă taxe de 13% din taxele pe valoare adăugată și accize, cuprinzând aproximativ jumătate din prețul final, ceea ce determină un cost ridicat al taxelor și impozitelor pentru populația activă în România.
„Mai precis, datorită costurilor directe și indirecte legate de angajament, muncim între 7 și 8 luni pe an doar pentru a acoperi obligațiile fiscale față de stat”, afirmă Adrian Codîrlașu, președintele CFA România.
Președintele Asociației Constructorilor de Construcții, Dan Manolescu, subliniază faptul că „În sectorul muncii, s-au produs modificări, eliminând facilitățile pentru construcții, agricultură și tehnologia informației. Impozitarea muncii a crescut, dar tipurile de muncă sunt diferite. Vorbim de muncă în ansamblu, dar cu tratament fiscal distinct”.
El exemplifică munca dependentă, salariată, ca fiind cea mai fiscalizată. În continuare, menționează munca independentă (PFA), care are impozitare similară cu cea a angajaților, dar cu beneficii mai bune la nivelul contribuțiilor datorită plafonărilor și nivelurilor de impozitare.
Analiza lui Dan Manolescu continuă cu munca creativă și drepturile de autor, care par să fie impozitate similar la nivelul cotei nominale de impozit pe venit, însă, în realitate, au o încărcătură fiscală mai redusă datorită deducerii cheltuielilor forfetare de 40% din venit, rezultând o cotă efectivă de circa 6%. În plus, contribuțiile sociale beneficiază de anumite excepții și plafonări.
În privința veniturilor pasive, începând cu 1 ianuarie 2026, vor fi supuse unui impozit de 16% dividendelor. De asemenea, chiriile și dobânzile, deocamdată neschimbate, urmează să fie supuse unor modificări fiscale.
„În ceea ce privește impozitarea capitalurilor, am asistat la cea mai semnificativă creștere de taxe, de la 1% impozit pe cifra de afaceri și impozit la dividend cu 5% (la microîntreprinderi), până la 16% impozit pe dividende și 16% impozit pe profit (având în vedere că multe companii nu mai au statut de microîntreprindere)”, precizează Dan Manolescu.
Astfel, în doar doi ani, nivelul fiscal a crescut de peste cinci ori în această zonă.
În această situație, consultantul fiscal ridică întrebarea: „Cât de competitiv mai este România în comparație cu Bulgaria, cu 10% impozit pe profit, Ungaria, cu 9%, iar noi, cu 16%? Dacă majorăm impozitul pe profit, vom rămâne competitivi? Dacă luăm în calcul și impozitul pe contribuții sociale, mai putem păstra competitivitatea? Este o strategie intenționată? Poate deja am pierdut această poziție de avantaj comparativ”.
Deciziile luate la nivel de grupuri de companii presupun prezentarea fiecărui manager de țară a bugetului pentru a justifica investițiile în România, evidențiind randamentele potențiale.
În concluzie, această fiscalitate excesivă aduce mai multe pierderi decât beneficii. Astfel, România se autoexclud din discuțiile legate de bugetele de dezvoltare, iar acest lucru duce la reducerea investițiilor străine.