După mulți ani în care „marginile” Sistemului Solar au rămas mai degrabă o concepție teoretică decât o reprezentare precisă, NASA anunță că se află la pragul unui cel mai clar și detaliat hărți până în prezent. Sonda IMAP (Interstellar Mapping and Acceleration Probe) a atins stadiul operațional, fiind plasată într-un punct strategic din spațiu, de unde va monitoriza heliosfera, imensul câmp de particule și magnetism generat de vântul solar, ce ne separă de mediul interstelar.
Scopul nu este doar de natură curiozității științifice: forma și flexibiliatea heliosferei depind de activitatea solară și de mediul interstelar în vecinătate. Acest fenomen influențează modul în care suntem protejați de o parte din radiațiile cosmice provenite din afara Sistemului Solar.
De ce o sondă aflată aproape de Terra poate analiza limitele Sistemului Solar
Chiar dacă pare contraintuitiv, IMAP nu trebuie să ajungă până la extremitatea Sistemului Solar pentru a-i înțelege structura. Sonda a fost poziționată la punctul Lagrange 1 (L1), aflat la aproximativ 1,5 milioane km de Pământ spre Soare, într-o zonă în care gravitația celor două obiecte cerești se echilibrează, facilitând observații stabile, conform unui comunicat NASA.
De aici, IMAP poate detecta particule numite „atomi neutri energetici” (ENA), generate atunci când vântul solar lovește particulele din mediul interstelar, în regiunea unde heliosfera interacționează cu spațiul exterior (inclusiv heliopauza și zonele de șoc). Prin analiza ENA din multiple direcții, sonda poate construi o reprezentare tridimensională a frontierelor heliosferei și a evoluției acestora în timp.
Ce se anunță pentru perioada de după 1 februarie și importanța pentru „vremea spațială”
Încă din 1 februarie, misiunea va începe oficial colectarea datelor științifice pentru studii operaționale, după o etapă de calibrare și testare a instrumentelor. Primele rezultate au fost deja anunțate, arătând date ENA consistente pe un spectru larg de energii, ceea ce indică faptul că „radiografia” heliosferei promisa de IMAP va oferi informații detaliate și precise.
Poziționarea la punctul L1 îi permite să monitorizeze activitatea solară fără obstacole și să contribuie la prognozele de vreme spațială, având capacitatea de a emite avertizări cu zeci de minute înaintea evenimentelor periculoase de radiație. În timp ce doar sondele Voyager 1 și Voyager 2 au trecut dincolo de heliopauză, IMAP poate completa această înțelegere prin oferirea unei imagini globale, nu doar măsurători pe traiectorii individuale.