An de an, mesajul venit de la Bruxelles a păstrat o formulă simplistă: în 2035, în Europa nu vor mai fi comercializate autovehicule noi cu motoare pe benzină sau motorină. Constructorii și-au ajustat strategiile, investind miliarde în electrificare, iar publicul s-a obișnuit cu ideea că dieselul va deveni în curând o necesitate a trecutului. Totuși, între timp, realitatea de pe teren – infrastructură de încărcare insuficientă, costuri mari ale autovehiculelor electrice și riscul pierderii a sute de mii de locuri de muncă – a determinat Uniunea Europeană să revină asupra planurilor.
Noua direcție nu mai presupune o încheiere totală a combustiei interne, ci o tranziție mai subtilă. Motoarele diesel și pe benzină nu vor dispărea complet după 2035, însă vor putea continua să fie utilizate dacă funcționează cu combustibili cu emisii reduse: biocombustibili avansați, motorină regenerabilă sau benzină sintetică. Practic, Bruxelles-ul încearcă să împace două obiective: reducerea emisiilor și menținerea industriei auto europene.
Impactul concret pentru motoarele diesel și benzină după 2035
Semnalul de schimbare a venit din Germania, printr-o scrisoare a cancelarului Friedrich Merz adresată Ursulei von der Leyen, în care Berlinul a solicitat oficial flexibilizarea calendarului pentru restricționarea motoarelor termice. Răspunsul oficial al Comisiei Europene a fost clar: motoarele cu ardere internă pot rămâne în utilizare și după 2035, dacă sunt alimentate exclusiv cu combustibili regenerabili sau sintetici, având un profil de emisii mult mai redus decât motorina și benzina tradiționale.
Ca exemplu, HVO100, un tip de motorină regenerabilă obținută din uleiuri vegetale hidrogenate și reziduuri animale, poate reduce emisiile de CO₂ cu până la 90% comparativ cu motorina obișnuită. Producători precum BMW, Audi sau Volkswagen utilizează deja acest carburant pentru anumite modele diesel fabricate în Germania. În același timp, Porsche și alți producători experimentează de câțiva ani cu eFuel, o benzină sintetică rezultată din apă, dioxid de carbon și energie eoliană, într-un proces aproape neutru din punct de vedere climatic.
Noua strategie europeană vizează limitarea vânzărilor de autovehicule noi cu motoare termice la acele modele compatibile doar cu combustibili cu emisii reduse. În termenii simpli, după 2035, nu se va mai comercializa benzină și motorină clasice pentru autovehicule noi, ci o generație de motoare compatibile cu HVO, biocombustibili avansați și e-fuels. Pentru flota existentă, șoferii vor continua să utilizeze carburanți fosili, întrucât interdicția vizează doar vânzarea de autovehicule noi, nu și utilizarea celor deja existente.
De asemenea, rămâne neclar ce se va întâmpla cu vehiculele hibride plug-in și cu cele cu range extender. În teorie, dacă vor utiliza doar combustibili cu emisii reduse, vor putea rămâne în gama de oferte. În cazul în care continuă să fie proiectate pentru utilizarea benzinelor și motorinelor fosile, este foarte probabil ca aceste modele să fie scoase treptat din circulație.
De ce dieselurile nu vor dispărea din Europa și ce obstacole apar în calea combustibililor sintetici
În spatele acestei schimbări de abordare se află câțiva factori foarte pragmatici. În primul rând, rețelele de stații de încărcare pentru autovehicule electrice sunt departe de a fi adecvate pentru un parc auto complet electric. În multe state membre, există zone fără infrastructură rapidă sau cu stații insuficiente, iar producătorii au avertizat că un stop brusc în 2035, fără o tranziție realistă, ar impacta direct producția și ocuparea forței de muncă.
În al doilea rând, adoptarea masivă a autovehiculelor electrice implică riscul delocalizării unor segmente importante din circuitul de producție. Motoarele termice, cutiile de viteze și componentele mecanice complexe susțin milioane de locuri de muncă în Europa. Deși autovehiculele electrice oferă alte tipuri de oportunități de angajare, decalajul de timp și competențe poate fi dificil de acoperit. Din acest motiv, Uniunea Europeană vorbește tot mai des despre o tranziție „economică viabilă și social echitabilă”, evitând un șoc abrupt pentru industrie.
Pe de altă parte, combustibilii sintetici și regenerabili prezintă propriile provocări. Infrastructura de distribuție pentru acești combustibili este aproape inexistentă la nivel continental, iar actuala capacitate de producție este limitată și costisitoare. Deși există în funcțiune o fabrică de eFuel în Chile și HVO100 este disponibil în anumite piețe din Europa de Vest, extinderea acestor soluții la nivelul întregii Uniuni în mai puțin de zece ani pare dificilă fără investiții semnificative.
Rezultatul practic pentru utilizator este simplu: autovehiculele diesel și benzină nu vor dispărea imediat din peisajul european, iar după 2035 vor continua să fie lansate modele noi cu motoare termice, însă într-o formă mai strictă, compatibilă cu combustibili durabili. În același timp, autovehiculele electrice și hibride câștigă proporții—peste 18% din vânzările de autovehicule noi în UE, iar hibridele au depășit 34%— iar reglementările vor crește presiunea asupra pieței pentru reducerea emisiilor.
Între o viziune radicală a unui viitor total electric și rezistența industriei tradiționale, Bruxelles-ul a ales o cale de mijloc: nu renunță la obiectivele climatice, dar păstrează o opțiune deschisă pentru motoarele diesel și benzină optimizate, alimentate cu combustibili sintetici și regenerabili. Rămâne de urmărit cât de rapid se va transforma această opțiune într-o realitate accesibilă pentru șoferi, în funcție de ritmul în care Europa va construi infrastructură, fabrici și politici adecvate.