Studiu realizat de cercetători austrieci și germani arată că aproape 87% dintre adulți plâng cel puțin o dată în decursul a patru săptămâni. Femeile au înregistrat, în medie, 5,8 episoade de plâns pe lună, cu o durată de aproximativ 7,7 minute, comparativ cu 2,6 episoade pentru bărbați, cu o durată medie de 3,9 minute. Majoritatea plânsurilor au fost declanșate de consumul de media, în timp ce femeile au plâns mai frecvent din cauza singurătății, iar bărbații au plâns mai des în situații de neputință sau în urma vizionării de materiale triste.
Cât de des plâng oamenii și ce au descoperit cercetătorii
Studiul a fost coordonat de profesorul Stefan Stieger, de la Karl Landsteiner University. Participanții, 106 adulți din Austria și Germania, și-au raportat singuri starea emoțională după episodul de plâns, de trei ori pe zi și la finalul fiecărei zile.
Aproape 87% dintre participanți au avut cel puțin un episod de plâns în perioada de studiu. Femeile au avut aproape 6 episoade pe lună, cu o durată medie de 7,7 minute, iar bărbații aproximativ 2,6 episoade, cu o durată de 3,9 minute. Motivul dominant pentru plânsul declanșat de media a fost reprezentat de filme și seriale triste.
Diferențele de gen au fost notabile în privința motivelor. Bărbații au plâns mai frecvent din cauza sentimentelor de neputință sau după vizionarea de conținut media trist. Femeile au raportat mai des plânsul asociat cu sentimentul de singurătate și de dorința de conectare emoțională.
Când plânsul nu aduce alinare imediată
Una dintre concluziile surprinzătoare ale studiului este că plânsul nu pare a oferi o alinare instantanee în toate situațiile. Datele nu confirmă ideea larg răspândită că plânsul reduce imediat emoțiile negative sau stresul.
Participanții care au plâns din cauza singurătății sau a senzației de copleșire au raportat în continuare o stare emoțională negativă, ceea ce indică faptul că lacrimile în aceste cazuri nu funcționează ca un mecanism rapid de reglare emoțională.
În schimb, plânsul legat de filme și seriale a fost asociat cu o scădere ulterioară a emoțiilor negative. În aceste situații, lacrimile ar putea avea un efect benefic, chiar dacă impulsiv nu pare a fi cazul.
De ce studiul nu oferă încă un verdict final
Rezultatele nu pot fi considerate definitive, întrucât eșantionul a fost relativ mic. În plus, datele s-au bazat pe auto-raportare, ceea ce introduce eventuale erori sau subiectivism în evaluarea stărilor emoționale.
Cercetătorii afirmă că nu au comparat efectele plânsului cu cele ale reacțiilor emoționale puternice fără lacrimi. Astfel, nu se poate stabili cu certitudine dacă efectele observate sunt exclusive plânsului sau emoției intense în general.
O altă posibilitate este ca efectul de ușurare să apară după mai mult timp, chiar după câteva ore sau zile, necesitând monitorizare pe perioade mai lungi pentru clarificare.
Autorii studiului subliniază că viitoarele cercetări ar trebui să urmărească starea emoțională a participanților după episodul de plâns pe termen extins.
În prezent, concluzia rămâne una de echilibru: plânsul nu reprezintă în mod automat un remediu emoțional, dar nici nu trebuie redus la o reacție fără efecte. Impactul depinde de context, de motivul plânsului și de modul în care fiecare își procesează emoțiile.