Oamenii din epoca de piatră aveau o dietă mai sofisticată decât s-a crezut anterior, combinând plante și produse animale în mod conștient, arată o cercetare recentă. Studiul s-a axat pe analiza reziduurilor de mâncare de pe vasele preistorice și a descoperit că aceștia foloseau ingrediente variate și le combinau după anumite reguli, nu întâmplător.
Ce au identificat cercetătorii în vasele preistorice
Reziduurile de mâncare arsă, numite „foodcrust”, au fost analizate pentru a detecta urme de plante și animale. În cele mai multe cazuri, au fost identificate semințe, fructe, frunze, rădăcini și alte părți ale plantelor. Printre acestea s-au numărat boabele de viburnum, cunoscute ca fructe de călin, și plante din familia Amaranthaceae.
Cercetătorii au observat că acești nutrimente nu apăreau aleatoriu, ci în combinații repetitive. În anumite situri, fructele de viburnum apăreau frecvent alături de pește de apă dulce, iar în alte regiuni, amarantul era asociat cu peștele sau alte combinații de plante.
Studiul a inclus și repetiții experimentale, în care cercetătorii au gătit în vase de lut combinații similare. Aceasta a permis verificarea modului în care urmele de hrană se păstrează în ceramică și a confirmat utilizarea vaselor pentru preparate complexe.
Analiza chimică a reziduurilor a relevat că aproape toate crustele conțineau biomarkeri proveniți din pește de apă dulce sau scoici. În paralel, majoritatea probelor conțineau și componente vegetale, semnalând o dietă diversificată, nu bazată exclusiv pe vânătoare și pescuit.
Originea și diversitatea gusturilor în Epoca de piatră
Concluzia majoră este că oamenii preistorici aveau cunoștințe despre mediul natural și selectau anumite plante pentru alimentație, nu consumau aleatoriu posibilitățile găsite în natură. Diversitatea în combinații și preferințele regionale sugerează existența unor tradiții culinare timpurii.
Studiul evidențiază diferențe regionale: în zona Ucraina-Rusia, combinațiile frecvente implicau pește de apă dulce și ierburi sălbatice; în Rusia centrală, preferate erau plantele din familia Amaranthaceae, chiar și florile lor; iar în Danemarca, aceste plante erau consumate pentru florile lor, indicând o variație în modul de utilizare.
Această diversitate arată că „bucătăria” preistorică nu era simplistă, ci reflecta o cunoaștere avansată a ingredientelor și o anumită rafinare în preparare. Cercetătorii sugerează că astfel de preferințe și obiceiuri culinare au avut o tradiție ce a durat secole, până în zilele noastre în anumite regiuni.
De asemenea, specialiștii pun sub semnul întrebării ideea conform căreia dieta din Epoca de piatră era divizată exclusiv între vânătoare și cules, evidențiind o abordare mai complexă, bazată pe o utilizare subtilă a plantelor.
Relevanța culturală a descoperirii
Unele ingrediente identificate în vasele preistorice, precum fructele de viburnum, continuă să fie consumate în prezent în Polonia, Ucraina și Rusia. Aceasta indică o continuitate culturală a gusturilor și practicilor culinare, chiar dacă nu este vorba de o linie directă și simplificată.
Descoperirile deschid perspective pentru cercetări viitoare despre modul în care aceste alimente erau preparate și despre evoluția tradițiilor culinare de-a lungul timpului, în contextul civilizațiilor străvechi.
În final, analiza restaurează imaginea oamenilor preistorici ca fiind mai avansați în consum și preparare de alimente decât se credea anterior, demonstrând o atenție specifică pentru combinarea ingredientelor cu intenție culinară.