„Ministerul supraveghează gândurile voastre!”, afirmă profesorul de istorie Andrei Avram, într-un comentariu publicat [numele site-ului]. Comentariul său se referă la recentele declarații ale ministrului Educației, Daniel David. „Dacă sunteți plătiți pentru 8 ore, lucrați 8 ore la școală, nu doar orele de predare”, a declarat ministrul, ulterior încercând o nuanțare a afirmației.
Mulți profesori au avut încredere în actualul ministru al Educației și Cercetării. Cu toate acestea, ultimele declarații au generat dezamăgire și au contribuit la subminarea încrederii inițiale.
Ministrul insistă constant că profesorii ar trebui să petreacă opt ore pe zi în școli. Aceasta ar contribui la îmbunătățirea calității actului educațional și la rezolvarea unor probleme.
„Reîntoarcerea stereotipurilor vechi”
Susținerea că profesorii trebuie să muncească mai mult pentru o remunerație mai bună transmite implicit că, în prezent, salariile lor sunt proporționale cu munca depusă.
Toate acestea sunt o reluare a stereotipurilor vechi despre această meserie. Aceste stereotipuri apar în discursurile îndreptate împotriva profesorilor: aceștia ar munci insuficient, vacanțele ar fi prea lungi, în sistem ar intra doar persoane neperformante, incapabile de progrese în alte domenii.
Aceste afirmații vin din poziții înalte, chiar îmbrăcate în limbaj academic și în ideea de „interes superior” al sistemului educațional.
Se ignoră lipsa infrastructurii școlilor. Se vorbește despre formarea profesorilor, despre studierea în bibliotecile școlilor. Se pare că se vorbește despre un alt sistem educațional, diferit de cel cunoscut: supraaglomerat, unde uneori se creează tensiuni chiar și pentru spațiile din birouri. Școlile sunt în situația în care elevii ar putea învăța în trei schimburi, consultațiile cu părinții se desfășoară pe holuri din cauza lipsei de spațiu, bibliotecile existente doar de nume, cu cărți neactualizate, nemaivorbind de cele specializate care ar putea contribui la formarea cadrelor didactice.
„Ce semnifică dedicarea minții profesorilor școlii?”
Unde ar trebui să petreacă profesorii opt ore pe zi în școli? Pe holuri?
Cât timp ar trebui să petreacă un profesor debutant opt ore pe zi la școală pentru un salariu lunar sub 4000 de lei?
Ulterior, mesajul a fost nuanțat. Recunoscând că în unele școli lipsesc condițiile necesare, ministrul a declarat că „mintea profesorilor ar trebui să fie dedicată școlii și elevilor cel puțin opt ore pentru care sunt plătiți zilnic” (subl.m.).
Așadar, dragi profesori, fiți atenți la ceea ce gândiți în timpul alocat școlii. Ministerul monitorizează gândurile voastre!
Mulți asociază personalitatea ministrului cu imaginea unui om de știință. Cu toate acestea, ce înseamnă că mintea profesorilor trebuie să fie dedicată școlii? Cum poate fi monitorizat acest aspect? Cum poate contribui această abordare la creșterea calității educaționale? Ar trebui să avem declarații pe proprie răspundere angajând un anumit punct de vedere?
„Decidenții nu înțeleg nimic din ultimele evenimente”
Ce ar spune psihologia despre o asemenea abordare? Din perspectiva istorică, mi se pare mai degrabă o abordare paternalistă, decât profesională și căutând scenarii viabile.
O altă propunere vehiculată este creșterea volumului de muncă al profesorilor. Neîncercarea de a-și respecta promisiunile făcute pentru a pune capăt grevelor, dar dorința de a crește norma de predare demonstrează că discursul despre îmbunătățirea statutului profesorilor este doar o demagogie și că decidenții nu înțeleg situația actuală.
Ce probleme persistă pentru cadrele didactice
Salariile profesorilor rămân foarte mici. Tinerii profesori nu pot lua în calcul întemeierea unei familii cu astfel de venituri.
Alături de cele opt ore pe zi petrecute la școală, creșterea normei didactice ar fi o lovitură directă pentru o posibilă reformă a sistemului educațional. Această reformă nu poate fi realizată fără a convinge absolvenții bine pregătiți să aleagă cariera didactică.
În loc de atragerea resursei umane valoroase, se preferă remedii temporare și încărcarea profesorilor deja epuizați cu ore suplimentare. Aceasta nu este o reformă, ci o contrareformă, o măsură care denotă lipsa de respect față de cadrele didactice de zeci de ani.
Se recunoaște necesitatea îmbunătățirii statutului profesorului, dar pare că nu există dorința sinceră de realizare a acestui aspect. Statutul profesorului este în continuare lipsit de prestigiu. Această meserie a fost mult timp privită cu neglijență, ceea ce nu va contribui la o schimbare rapidă a valorizării profesiei din partea societății. Între a disprețui profesorii și a-i considera supraevaluați nu e mare diferență.
Astfel de mesaje mă fac să mă interoghez serios. Tot mai mult mă îndoiesc dacă locul meu este în acest sistem, dacă vreau să practic până la pensionare o meserie atât de atacată și disprețuită.
M-am săturat să muncesc pe datorie, să sper că promisiunile vor fi respectate și că voi fi remunerat conform efortului depus.
Am înțeles, doriți să predăm mai mult, ne cereți 8 ore/zi la școală. Lăsați-ne, măcar, să ne gestionăm timpul liber.