Infecțiile urechii medii la copii sunt o afecțiune frecventă, mai ales la preșcolari. Și copiii mai mari, precum și adulții, pot suferi de otite, deși cu o incidență mai redusă. Un specialist în boli ORL explică cauzele, simptomele și metodele de prevenire a acestor infecții.
Conform studiilor, o mare parte din copii suferă cel puțin un episod de otită medie până la vârsta de trei ani. Otita medie reprezintă o inflamație acută a urechii medii situată în spatele timpanului. „Frecvența este mai mare la preșcolari din cauza anatomiei specifice a urechii copiilor, trompele lui Eustachio fiind mai scurte și orizontale, ceea ce facilitează pătrunderea secrețiilor și a bacteriilor în ureche”, explică medicul.
Când aerisirea urechii este afectată, de exemplu, în cazul unei răceli, secrețiile și bacteriile se acumulează, provocând inflamație și, potențial, infecție.
Infecțiile urechii sunt, după răceli, cele mai întâlnite afecțiuni ale copilăriei, preponderent la copiii cu vârste cuprinse între șase luni și doi ani, frecvența rămânând ridicată până la circa opt ani. Adolescenții și adulții pot fi, de asemenea, afectați, însă cu mult mai puțină probabilitate.
Clasificarea otitelor
Există trei tipuri principale de otită. Prima este otita medie congestivă, caracterizată de acumularea de lichid în urechea medie, fără infecție. „Aceasta se manifestă printr-un timpan congestionat, de culoare roșie, și implicit, apar simptomele asociate inflamației”, explică medicul.
Cel mai evident simptom este durerea, care poate apărea brusc, chiar într-o stare aparentă de sănătate sau al unei simple răceli. Copilul poate prezenta iritabilitate, insomnie, lipsă a poftei de mâncare, febră. Durerea poate fi intensă, creând disconfort pentru atât copil, cât și pentru părinți. Situația poate fi agravată în anumite perioade, de exemplu în weekend, când gestionarea devine complexă. În cazuri severe, poate apărea scurgerea de lichid purulent din ureche, însoțită de o diminuare a auzului.
Febra și scurgerile din ureche sunt simptome caracteristice otitelor medii preperforative și otitelor cu perforație de timpan. În otita medie preperforativă, lichidul este infectat, conținând puroi vizibil prin timpanul bombat și intens roșu. Presiunea exercitată de acumularea de puroi poate duce la perforarea timpanului, rezultând o scurgere de secreții purulente sau sanguinolente.
Perforația de timpan este o complicație nedorită, dar, cu tratament prompt, membrana timpanică se poate repara. Cu toate acestea, în anumite situații, determinate de infecțiile bacteriene, bolile asociate (cum ar fi diabetul sau deficiențele imune) pot conduce la persistența perforațiilor, afectând auzul și calitatea vieții.
Alte afecțiuni asociate
Factorii care contribuie la apariția otitelor pot fi și alte afecțiuni ale copilului. De exemplu, prezența polipilor sau vegetațiilor adenoide, uneori asociate cu hipertrofia amigdalelor, pot obstrucționa căile respiratorii superioare, împiedicând aerisirea adecvată a urechilor, mai ales în perioadele reci și aglomerate. Această interdependență, contribuie la creșterea riscului de infecții în sezonul rece, și afecțiunile asociate pot agrava situația.
Simptomele otitei medii evoluează progresiv, durerea crescând odată cu inflamația și infecția. Scăderea intensității durerii, marcată de scurgerea de puroi, indică ruptura timpanului. În astfel de cazuri grave, este vital consultul medical urgent pentru instituirea unui tratament eficient.
Antibiotice – când sunt necesare
Tratamentul depinde de stadiul otitei. Copiii cu dureri și timpan roșu, fără febră semnificativă, sunt tratați simptomatic, cu medicamente pentru ameliorarea durerii, remedii pentru desfundarea nasului, fluidizarea secrețiilor și antialergice. În caz de evoluţie nefavorabilă, se pot administra antibiotice cu spectru larg. Dacă tratamentul standard nu este eficient, medicul ORL poate recurge la timpanoscopie pentru drenarea puroiului, prevenind astfel perforarea timpanică spontană.
Prevenire la copiii mai mari
Igiena mâinilor și a nasului este esențială pentru prevenirea otitelor. Spălarea pe mâini și igiena nasului, cu ser fiziologic, menținerea curată a căilor respiratorii superioare vor reduce semnificativ riscul infecțiilor. Vaccinările, inclusiv cele antigripale, sunt recomandate pentru copiii din colectivități, în vederea întreruperii lanțului de transmitere.
Copiii cu vegetatii adenoide mărite necesită intervenții chirurgicale. Recuperarea de la o otită durează de obicei o săptămână sau mai mult, în funcție de imunitatea copilului.
Pe măsură ce cresc, schimbările anatomice (și ale unghiului trompei lui Eustachio) și consolidarea sistemului imunitar, vor face copilul mai rezistent la otite.