Pontificatul lui Papa Francisc, marcat de dorința de a transforma Biserica, s-a confruntat cu un rezistent interior. În ciuda eforturilor sale de a o apropia de cei defavorizați, de a deschide instituția față de comunități diverse și de a promova o imagine mai inclusă, reformele sale au generat controverse și nu au fost complet implementate, conform unor surse informaționale.
Papa Francisc, decedat la vârsta de 88 de ani, a încercat, pe parcursul celor 12 ani de pontificat, să se diferențieze radical de predecesorii săi, cei foarte conservați Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, având intenția de a remodela Biserica Catolică. Înfăptuirea sa reformatoare însă a dus la opoziții puternice din interiorul instituției.
Încă din momentul învestiturii sale, și-a asumat obiectivul de a apropie Biserica de cei săraci, cu o atitudine incluzivă și fără a exhibi pompa Vaticanului. „Vom aminti de Papa Francisc ca de un pontif care a căutat să se apropie de toată lumea, nu doar de catolici, ci de întreaga populație”, a declarat o sursă din presă.
Bergoglio s-a afișat ca un susținător constant al cauzei migranților. La demararea pontificatului, prima sa vizită internațională a fost pe insula Lampedusa, un punct de tranzit vital pentru migranții europeni.
Zece ani mai târziu, în Franța, el a reiterat acest angajament, aducând un omagiu migranților decedați în încercarea de a traversa Marea Mediterană. A criticat, în fața președintelui francez, „virilele distruse, visele spulberate” și a solicitat Uniunii Europene să se manifeste umanitar.
Stilul său de viață, asemănător cu poziția sa față de cei nevoiași, reflecta preocuparea pentru condiția umană. Refuzând fastul, și-a stabilit reședința într-un apartament modest, primind deseori la masă persoane defavorizate.
Într-un context mai recent, a transmis o scrisoare episcopilor americani, condamnat eforturile de deportare a fără-acte, generând reacții negative printre conservatori. Ultima întâlnire internațională în care a fost implicat l-a opus președintelui SUA, la o zi înaintea trecerii sale la cele veșnice.
„Cine sunt eu să judec?”
În ciuda înclinării spre cei vulnerabili, anumite gesturi de deschidere față de anumite grupuri sociale i-au adus eticheta de „papă al rupturii”. A oferit suport cuplurilor homosexuale, și-a exprimat susținerea pentru legislații care protejează drepturile acestora. Într-un mod clar și direct, a declarat că nu este calificat să emită judecăți privind orientarea sexuală a individului.
În decembrie 2023, Papa Francisc a autorizat binecuvântarea cuplurilor de același sex, accentuând o divergență în rândurile Bisericii. Înțelegând reacțiile negative, Vaticanul a explicat că această măsură nu ar trebui implementată în ţări unde homosexualitatea este ilegală, fără a aboli condamnarea homosexualității din catehism.
„Papa Francisc a rămas ancorat în doctrina catolică. Nu se punea problema de a anula interzicerea avortului sau hirotonirea femeilor” a afirmat un jurnalist consacrat.
„Ca iezuit, a acordat o atenție deosebită conduitei morale. Papa s-a concentrat pe unde să te duci de unde vii, și pe calea ta” a adăugat același jurnalist respectat.
Provocarea luptei împotriva abuzurilor sexuale
Abordarea abuzurilor sexuale în cadrul Bisericii, a constituit o provocare majoră pentru papă. În 2018, a fost criticat pentru apărarea unui episcop acuzat de abuzuri, regretându-și ulterior declaraţiile greşite. A continuat să se angajeze în dialogul direct cu victimele abuzelor.
În 2019, a decis să elimine din cler un înalt prelat, pentru abuzuri sexuale asupra minorilor, a inițiat o serie de măsuri pentru reducerea abuzurilor: informarea autorităților competente, instruiri pentru clerici, și campanii de conștientizare.
Cu toate acestea, secretul spovedaniei a rămas intact, și criticii consideră că nu s-a mers suficient de departe.
În ciuda eforturilor sale, Papa a fost criticat pentru lipsa de recunoaştere a cauzelor „sistemice” ale abuzurilor sexuale în cadrul instituției.
Femeile în poziții cheie în Biserică
Papa și-a intensificat eforturile de reformă şi îmbunătăţire a gestionării financiare a Vaticanului. A creat un secretat pentru economie şi a implementat măsuri anticorupţie.
Francisc a promovat progrese legate de prezența femeilor în poziții strategice, fără a modifica doctrina Bisericii. Numirile au fost percepute de voci feminine ca fiind mai degrabă de imagine decât reale progrese.
În 2021, a numit o femeie importantă, Nathalie Becquart, care a ocupat o poziție-cheie şi a permis introducerea unor femei în funcții importante.
O moștenire fragilă
În cele din urmă, moștenirea papei Francisc este complexă și fragilă. Deciziile sale, măsurile adoptate și rezultatele experimentate sunt doar un avertisment, pentru faptul că succesorul său este liber să se îndepărteze de reforma inițiată de predecesor.