În 2025, Paștele ortodox este pe 20 aprilie, o dată întâlnită și acum 11 ani. Anul acesta, Paștele prezintă o rară alinere a calendarelor, evocând tradiții vechi, unele uitate, altele păstrate cu sfințenie. Dar ce legătură au ouăle roșii cu niște personaje mitologice din marginea lumii? De unde provine denumirea acestei sărbători?
Postul Mare și ritualurile bizantine: de ce Paștele nu se rezumă la ouă roșii
Sărbătoarea Paștelui ortodox a căzut surprinzător de rar pe 20 aprilie, comparativ cu alte date. Ultima oară a fost în urmă cu 11 ani și se va repeta peste alți 11 ani, în 2036. O nouă perioadă lungă va urma, iar Paștele va reveni pe 20 aprilie abia în secolul următor.
La slujbele de Înviere asistăm la momente unice, precum primirea Luminii și cântarea „Hristos a Înviat!”. Forma actuală a slujbei de Paște provine din perioada Imperiului Bizantin, când, la Constantinopol, ceremonialul a căpătat trăsături apropiate de cele cunoscute astăzi. Acest ritual bizantin a fost adoptat și de domniile moldovenești și muntenești, cu secole în urmă, inclusiv cu procesiuni și ritualul spălării picioarelor.
La români, semnul clar al apropierii marii sărbători era Postul Paștelui, cunoscut ca și Postul Mare, cel mai îndelungat din an, cu 48 de zile (șapte săptămâni).
Este, de asemenea, cel mai sever post din punct de vedere alimentar, amintind de cele patruzeci de zile de post ale lui Isus înainte de activitatea Sa publică. În timpul Postului Mare, sunt două excepții pentru consumul de pește: una pe 25 martie (Buna Vestire) și una de Florii (pe 28 aprilie în acest an).
Postul Crăciunului este mai scurt cu opt zile decât cel al Paștelui și are mai multe zile în care se poate consuma pește (sâmbăta și duminica).
Paștele – Originea denumirii, câteva ipoteze
Similar cu Crăciunul, Paștele are rădăcini în sărbătorile antice de primăvară. Elemente din tradițiile străvechi au fost integrate în sărbătoarea modernă, la care s-au adăugat și aspecte moderne: iepurele, cadourile, ducând la o comercializare extinsă a sărbătorii.
Atât Paștele, cât și Crăciunul, sunt legate de evenimente importante din an, un anotimp specific (primăvara, respectiv iarna) și un moment astronomic (echinocțiul de primăvară, respectiv solstițiul de iarnă). Ambele sărbători s-au modificat semnificativ în ultimii 150 de ani, transformându-se în sărbători de familie și comerciale, cu prezența produselor legate de aceste sărbători în magazine cu mult înainte de data efectivă.
Etimologia cuvântului Paște este explicată în lucrarea „Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri”.
- Denumirea derivă din cuvântul ebraic Pesah, referindu-se la eliberarea evreilor din Egipt, sărbătoarea azimelor, celebrată între 14 și 21 Nisan (aprilie).
Autoarea explică importanța Paștelui față de Crăciun pentru ortodocși.
„Căderea și revenirea din moarte a lui Iisus, ca eveniment de izbăvire de păcat, reprezintă un punct culminant. Nu viața materială, ci cea spirituală este importantă.”
Etimologii similare apar în alte limbi (Pâques – franceză, Pascua – italiană). În limba engleză (Easter), etimologia este incertă, dar o ipoteză este legătura cu o zeiță anglo-saxonă a primăverii.
Cum sărbătoream Paștele cu 100 de ani în urmă
Cu un secol în urmă, obiceiurile de Paște se desfășurau în contextul condițiilor economice și sociale diferite; gospodăriile depindeau de recolte și animale, iar superstițiile erau mai puternice.
Multe tradiții au dispărut după al Doilea Război Mondial, pe fondul schimbărilor sociale.
Au rămas tradiții cum ar fi sfințirea alimentelor (ouă, pască, slănină) și vopsirea ouălor, dar încondeierea este mai rară. Costumele populare se poartă mai puțin frecvent.
Obiceiurile vechi, inclusiv ritualurile pentru ritualuri, reprezintă o sursă de fascinantă.
Iepurele, cojile de ouă și „blajinii” de la marginea lumii
Conform unor tradiții, „blajinii”, personaje mitologice situate la limita dintre lumi, sunt descendenți ai lui Adam și Eva. Ei au fost implicați în nașterea lumii.
În unele zone, cojile oualor sunt aruncate pe ape pentru a le informa pe „blajini” de venirea sărbătorii.
Multe obiceiuri, însă, sunt superstiții tradiționale menținute.
Iepurele de Paște a ajuns la noi din Occident, devenind un simbol. Popoarele germane au dezvoltat povești despre iepurele care aduce ouă.
Oul de Paște, apa neîncepută, monezile și icoanele
Oul este un simbol al divinității primordiale, împodobit și sacrificat la Paște. Anterior, ouă colorate erau oferite ca daruri la marile sărbători. În creștinism, oul colorat simbolizează învierea lui Hristos.
Oul putea fi pus în apă cu monede de argint pentru sănătate, frumusete si noroc. Ouăle sfințite se păstrau la icoane pentru protecție.