Cifra transportului feroviar de marfă înregistrează o scădere semnificativă în comparație cu transportul rutier, reflectând o politică publică controversată și o degradare a sectorului. În 2024, calea ferată a transportat aproximativ 43 de milioane de tone, în timp ce pe șosea s-au dus circa 323 milioane de tone. Primele nouă luni din 2025 indică o diferență accentuată: 30 de milioane de tone pe feroviar, comparativ cu 246 milioane de tone pe drumuri.
Declinul sectorului feroviar
Potrivit unui document, sectorul feroviar de marfă suferă de ani de zile din cauza degradării infrastructurii, costurilor în creștere, întârzierilor frecvente și pierderii traficului. Statul continuă, conform analizei, să trateze această problemă cu indiferență și chiar cu sabotaj administrativ, ignorând dezavantajele pe care le aduce economiei naționale. În timp ce transportul rutier primește sprijin, sectorul feroviar suportă majore dezechilibre și blocaje.
Impactul asupra infrastructurii și economiei
Mutarea marfii de pe șină pe șosea duce la uzură accelerată a infrastructurii rutiere și la creșterea costurilor publice pentru întreținere. Creșterea traficului de camioane produce congestii în zonele aglomerate, precum Valea Oltului, Valea Prahovei și ruta spre Constanța. În acest context, autoritățile nu iau măsuri pentru a readuce marfa pe calea ferată, ci perpetuează tendința de abandon a sectorului feroviar.
Costurile și potențialul de redresare
Statisticile arată că o creștere modestă de 10% a volumului feroviar, în 2025, ar aduce aproximativ 4,3 milioane de tone suplimentare pe metal, echivalentul a circa 215.000 de curse de camioane de 20 de tone. O creștere de 5% ar însemna peste 2 milioane de tone în plus și cel puțin 100.000 curse de camion mai puține pe șosele. Aceasta ar avea un efect pozitiv direct asupra reducerii uzurii infrastructurii rutiere și a costurilor aferente.
Consecințe pentru infrastructura rutieră
Pierderile de tonaj feroviar determină un backlog de camioane pe drumurile naționale. Costurile de întreținere cresc, iar congestiile provoacă întârzieri și afectează lanțurile logistice. Sectorul feroviar, motor al unor preocupări utilizare sustenabilă și emisii reduse, se află din ce în ce mai mult în situație de penurie de sprijin.
Repercusiuni asupra mediului și societății
Transportul feroviar de marfă este considerat net superior din punct de vedere al emisiilor de CO₂, producând emisii de aproximativ opt ori mai mici pe tonă decât transportul rutier. În ciuda acestui avantaj, sectorul este împins spre declin, ceea ce pune în pericol în jur de 100.000 de locuri de muncă direct și indirect legate de feroviar, conform unui document oficial.
Solicitări și intervenții posibile
Organizația OPSFPR cere autorităților române să înceteze politica de favorizare a transportului rutier în detrimentul celui feroviar. Propune analizarea impactului măsurilor actuale asupra concurenței și recunoașterea naturii strategice a sectorului feroviar. În cazul în care Guvernul nu va acționa, OPSFPR intenționează să sesizeze instituțiile europene, precum Comisia Europeană, privind compatibilitatea măsurilor cu normele de ajutor de stat și concurență.
Perspectiva europeană
În timp ce alte state membre ale Uniunii Europene sprijină consolidarea și modernizarea transportului feroviar, România continuă să îl ignore, administrând sectorul ca pe o anexă dispensabilă. În acest context, politica națională contrazice logica europeană privind eficiența și sustenabilitatea transportului de marfă.
Concluzii
Analiza sugerează că orice intervenție minimală în susținerea transportului feroviar ar avea beneficii imediate, precum reducerea congestiilor, scăderea costurilor și reducerea emisiilor. În schimb, lipsa acțiunii duce la deteriorarea accelerată a infrastructurii și la pierderi economice importante. Responsabilitatea pentru această situație este identificată ca fiind politică, nu numai procedurală sau administrativă.