„Termenul Donbas are o conotație geografice, nu politice, iar utilizarea lui cauzează o confuzie intenționată”, afirmă Valentina Troian, jurnalist ucrainean originar din regiunea Luhansk, fost angajat al televiziunii publice regionale. În interviul acordat pentru publicația HotNews, jurnalista perspectivează despre intervenția rusă în zonă chiar înainte de 2014, când întreaga lume a aflat despre conflictele din Donbas. În prezent, această regiune reprezintă un punct central în negocierile de pace dintre Statele Unite și Rusia.
- Valentina Troian provine din orașul Teplogorsk, regiunea Luhansk. Între 2007 și 2014 a activat la Compania de Stat de Televiziune și Radio din Luhansk. În 2014 a părăsit zona ocupată, iar din 2015 colaborează cu media naționale din Ucraina. În prezent, locuiește la Kiev.
– Termenul „Donbas” este frecvent utilizat în discursul politic. Recent, președintele Zelenski a declarat că Ucraina nu va admite ca „Donbas-ul” să fie recunoscut drept o regiune a Rusiei. Ce teritorii include, de fapt, această noțiune? – Valentina Troian: Aceasta este una dintre cele mai mari manipulări. Donbasul reprezintă o delimitare strict geografică și desemnează „bazinul carbonifer din Donețk”. Nu coincide cu granițele administrative ale regiunii Donețk sau ale regiunii Luhansk.
De exemplu, orașe precum Kramatorsk și Sloviansk, aflate sub control ucrainean, nu se află în Donbas din punct de vedere geografic. În schimb, Donbas include și terenuri din regiunea Dnipropetrovsk și o parte a Federației Ruse. Astfel, utilizarea politică a termenului devine lipsită de sens. Când se utilizează „Donbas”, de fapt, se face referire la părți din regiunile Donețk și Luhansk, nu la o entitate definită clar.
– Cum interpretați afirmațiile președintelui Zelenski, care afirmă că Ucraina nu va recunoaște „Donbasul” ca teritoriu rusesc?
– Cred că aici apare din nou confuzia. Regiunea Luhansk nu este integral în Donbas. Nordul zonei Luhansk aparține Slobojanșinei, nu Donbasului. Eu utilizez termenul „Donbas” doar în sens geografic. Ca termen politic, este folosit strategic, în mod ambiguu. În ceea ce privește ceea ce a avut în vedere Zelenski, pot doar să presupun.
„Înainte de 2014, existau persoane cu simpatii proruse, este adevărat”
– Propaganda rusă susține că Ucraina ar fi purtat „conflict” în Donbas încă dinainte de 2014. Dumneavoastră cum percepeți aceste afirmații?
– E adevărat că existau oameni cu simpatii proruse, dar nu pot afirma că reprezentau majoritatea sau un curent dominant. În timpul activității la televiziunea regională din Luhansk, am observat semne clare de influență rusă încă înainte de 2014.
Au fost trimise persoane neoficial din Rusia, care încercau să ne integreze în spațiul informațional rusesc. Nu era vorba de cenzură brutală, ci de recomandări absurde, inutile sau dăunătoare, fără legătură cu realitatea locală. Mulți colegi au părăsit postul.
– Puteți oferi exemple concrete despre solicitările primite în ceea ce privește conținutul de comunicare?
– La început, nu era vorba despre propagandă. De exemplu, realizam documentare despre consumul de droguri în regiunea Luhansk, ceea ce era logical pentru o televiziune regională.
Persoana din Rusia insista să realizăm materiale despre heroină, deși problema reală nu era aceasta. Era complet irelevant pentru contextul nostru. Nu înțelegea nici că activam în cadrul unei instituții de stat, cu buget și plan anual aprobat de Kiev.
Într-o dimineață, ne-a spus că planul nu mai contează și că trebuie să mergem la un deputat pentru filmare. Aceasta a marcat începutul destrămării proiectului. În cele din urmă, SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei) a intervenit. Nu a fost concediat oficial, dar a fost îndepărtat. După startul conflictului, a revenit și a devenit unul dintre coordonatorii propagandei, cu scenarii și materiale regizate.
– Cum au fost organizate protestele proruse din Luhansk din 2014?
–Aceste manifestări nu au fost spontane. Participanții au fost aduși în mod organizat, cu autobuze, din diverse localități. Era clar: pancarde uniforme, grupuri distribuite pe raioane, simboluri rusești. Un eveniment deosebit a avut loc pe 9 martie 2014, când prorusi au atacat un eveniment cultural dedicat lui Taras Șevcenko, poet național al Ucrainei. Au fost bătuți chiar și copii. Nu a fost un miting politic, ci unul cultural. Era evident un act coordonat.
– Cum a fost perceput de către localnici atacul Rusiei din 24 februarie 2022?
– Pentru mine, începutul invaziei nu a fost o surpriză. Încă din februarie, spitalele se goleau, femeile și copiii eram evacuați forțat spre Rusia, sub promisiuni false. A fost o manipulare psihologică masivă. Mobilizarea a fost forțată. Cunosc persoane care nu puteau ieși din case din teamă de recrutare. Discursul lui Putin din 21 februarie, referitor la „denazificare”, a fost un semnal clar: nu era doar un conflict local, ci un război pe scară largă. În dimineața de 24 februarie, eram deja pregătită, cu bagajul în spate, gata să părăsesc Kievul.
„Oamenii acum disting clar între Ucraina și Rusia”
– Din experiența dumneavoastră, cum s-a schimbat atitudinea populației după 2022?
– După anul 2022, Rusia a impus un control strict. Inclusiv colaboratorii locali încep să fie arestați pentru corupție. Mulți antreprenori și agricultori au fugit. Afacerile se închid. Teritoriile suferă devastări. Oamenii înțeleg acum diferența reală dintre Ucraina și Rusia.
– Există opinii că o parte a ucrainenilor este dispusă să cedeze anumite teritorii pentru a opri războiul extins. În ce măsură reflectă acestea realitatea și ce presiuni sunt exercitate asupra lui Zelenski pentru a face compromisuri teritoriale în schimbul păcii?
– Probabil că aceste perspective sunt generate de algoritmi sau de dezinformări. O persoană rațională nu ar susține astfel de idei. Să analizăm ce teritorii revendică Rusia. Vrea, de fapt, întreaga Ucraină. Știu că statele baltice înțeleg clar că Rusia își dorește și teritoriile lor.
De asemenea, Moldova realizează că Rusia intenționează să-și extindă controlul, fiind deja parte ocupată. Nu se va opri în Ucraina, dacă i se va permite. Este o situație de avarie aici, iar dacă obține undă verde, va merge mai departe. O parte din regiunea Dnipropetrovsk și Harkov sunt ocupate temporar. Deși nu au fost incluse în constituția rusă, acestea sunt ținte clare, iar retragerea nu pare a fi planul lor. Este absurd să ne imaginăm un scenariu diferit.
– Cum evaluați poziția SUA în negocierile de pace și propunerea de crearea a „zonelor economice speciale” în „Donbas”?
– Statele Unite par să acționeze în beneficiul Rusiei sau să nu înțeleagă realitatea de pe teren. Altă interpretare nu există. Referitor la „zonele economice speciale”, acestea nu există în prezent în Donbas, iar situația la fața locului coroborează acest aspect. Este o situație complicată și fără perspective reale.
– Ca persoană cu experiență din această regiune, care credeți că ar fi finalitatea corectă pentru Donbas? Ce așteptați personal?
– În primul rând, eliberarea integrală a teritoriului. În al doilea rând, toți cetățenii ruși și cei care se consideră astfel trebuie să plece în Rusia, unde vor suporta penalități pentru trecerea ilegală a frontierei și pentru încălcări ale legislației ucrainene. Acesta este un standard și trebuie menținut pe termen lung. Consider că acesta reprezintă o soluție echitabilă.