Autoritățile au identificat mai multe adăposturi subterane în România, inclusiv buncăre secrete, construite pentru situații extrem de grave, precum război sau dezastre nucleare. În ciuda acestor spații, capacitatea totală de protecție rămâne insuficientă pentru populația țării.
Buncărul secret de sub Casa Presei Libere
Unul dintre cele mai spectaculoase adăposturi se află sub Casa Presei Libere din București, cunoscută anterior ca Casa Scânteii. Clădirea a fost construită în anii ’50, cu participarea a peste 20.000 de muncitori.
Această construcție are subsoluri complexe, cu două niveluri, situate la aproximativ 20 de metri adâncime. Structura este consolidată cu grinzi blindate și acoperită cu plăci de oțel, susținută de piloni de beton armat.
În interior, există uși blindate rezistente la armele antitanc și tuneluri de evacuare camuflate. Spațiile includ generator electric, dormitoare, birouri, dușuri și săli de comandă. Un sistem neobișnuit de ventilație folosește biciclete conectate la un ax comun pentru a produce energie în caz de pene de curent.
Rețeaua subterană a Casei Poporului
Sub Palatul Parlamentului, construit între 1984 și 1997, se află o rețea extinsă de tuneluri și adăposturi. Clădirea are peste 365.000 de metri pătrați și mai mult de 1.000 de încăperi, cu galeriile care ating aproape 80 de metri adâncime.
Fostul colonel Nicolae Kovacs a declarat că Nicolae Ceaușescu a ordonat construirea unui buncăr performant, capabil să reziste unui cutremur de peste 8 grade Richter, atacurilor cu rachete și unei explozia a două bombe atomice succesive.
Pereții buncărului sunt groși de circa 1,5 metri, iar interiorul include un punct de comandă cu hărți în relief ale României și legături telefonice directe cu unitățile militare. În complex există și apartamente destinate conducătorilor în caz de război, iar opt tuneluri de evacuare facilitează retragerea în situații extreme, unele dintre ele ducând spre zona Pieței Constituției și stația de metrou Izvor.
Buncărul de lângă Castelul Corvinilor
Un alt adăpost se află în apropierea Castelului Corvinilor din Hunedoara. Este săpat în stâncile Dealului Sânpetru, datând din anii ’60, în timpul activității intense a combinatului siderurgic local.
Rețeaua de tuneluri are o lungime totală de circa 500 de metri, în formă de literă H, și o capacitate de aproximativ 1.000 de persoane. Are două ieșiri ascunse pe malurile râului Zlaști.
Interiorul păstrează uși blindate, sisteme de filtro-ventilație și un generator de curent. În plus, există un centru de comandă și o cameră de comunicații pentru militari.
Legenda locală sugerează că tunelurile ar face parte dintr-o rețea mai veche, legată, eventual, de Cetatea Devei, aflată la circa 15 kilometri distanță. Cu toate acestea, această teorie nu a fost confirmată oficial.
Aceste adăposturi, construite în diferite perioade și în locații diverse, rămân exemple de infrastructură secretă destinată protecției în condiții extreme. Capacitatea lor nu este suficientă pentru întreaga populație a României.