Cocoșata (Saou Ichikawa, Editura Polirom)
În ultimele luni, am avut ocazia să prezint numeroase cărți semnate de autori niponi. Recunosc o fascinație (mai degrabă o obsesie) față de perspectiva lor asupra lumii, pe care, în esență, o percepem fiecare prin prisma propriilor prejudecăți, limitări sau libertăți.
Romanul Cocoșata abordează o temă delicată, aproape tabu, a sexualității în contextul invalidității. Cei care „nu au voie să viseze” la normalitate dezvăluie, în această carte tradusă de Monica Tamaș, o parte profundă a vieților lor, o realitate intimă, uneori deformată, contaminată de fantezii neobișnuite, la granița dintre vis și interzis.
De-a lungul creației sale, Saou Ichikawa s-a concentrat pe reprezentarea infirmității în literatură, având o experiență personală semnificativă în acest sens. Autoarea suferă de miopatie congenitală, ceea ce a legat-o, încă de la 13 ani, de scaunul cu rotile și de aparate de asistență respiratorie.
Personajul principal, Isawa Shaka, este o femeie ale cărei disfuncții ale coloanei vertebrale au definit-o, modelând întreaga sa existență. Izolată și singură, ea își păstrează imaginația și dorințele fizice, susținând că senzualitatea și perversitatea sunt prezente în orice individ.
Corpul eroinei este captiv în mare parte a timpului între patru pereți și în cadrul unui centru de îngrijire, necesitând asistență constantă. În ciuda unei situații economice favorabile, Isawa își folosește timpul și scriind, cât și ca studentă la cursuri online.
Interacțiunile sale limitate cu ceilalți și dorința de a-și explora sexualitatea o conduc la comportamente riscante, inclusiv la platit pentru intimitate cu unii dintre îngrijitorii ei. Acest joc periculos tinde spre grotesc, mai puțin datorită corpului imperfect al femeii, dar mult mai mult datorită personalităților incomplete ale celor care se consideră „normali”.
Este o carte plină de sensibilitate, dar și de profunzime, ca o piatră grea. Veți fi afectați, poate surprinși, chiar înmărmuriți de conținutul ei.
01100100 01110101 01101000 (Ioana Bradea, Editura Fantomas)
Nu, nu ați greșit.
Așa se numește volumul de poezie al Ioanei Bradea, o creație proaspătă a Editurii Fantomas.
Poemele sunt un dialog între cuvânt și cod binar, explorând laturi diferite ale existenței, între abstract și concret, tradiție și evoluție, direct și criptic. Este un experiment literar al unei scriitoare cu o viziune proprie, care nu ezită să șocheze și să se joace cu limbajul.
Autoarea își compune și decompune lumea prin aceste poeme, folosind limbajul binar. Cu aceasta, ea creează o surprinzătoare conexiune între planul material și cel spiritual. „O hartă a unei călătorii între frontierele din interior, care se pulverizează treptat spre exterior, sau invers”, precizează poeta despre opera sa.
Poemele Ioanei Bradea sunt inovatoare, disecând profund emoțiile cititorului, dezvăluind stări și intenții ascunse.
„dar asta face parte din plan nu vă înspăimântați
știți amândoi și tu și cealaltă jumătate de cub că
totul se termină în curând
în câteva clipe
urmează să vă reuniți și să vă lipiți la loc
apoi nu-ți rămâne decât să treci repejor
ca un fuior prin strecurătoarea asta
ca să ajungi la nivelul următor
ai impresia că s-ar termina și calvarul ești din nou
același cub caracter de la început zbori peste câte un romb
acum un trapez un hexagon
sau deodată extaziat te avânți închipuind în spațiu
o hiperbolă țopăi și sari lăsând în urmă
o dâră subțire de sevă urma ta, în definitiv
poate un pic mai puternică, mai zdravănă,
de-acum îți închipui că nimic nu poate fi mai rău
ba poate”
Am inclus acest poem pentru sinceritatea, profunzimea și sensibilitatea pe care le reflectă opera autoarei, calități esențiale într-o lume plină de informații inexacte și imagine superficială.















