În cadrul dezbaterii la masa rotundă, toți competitori rămași în emisiunea de la PRO TV au exprimat preferințele pentru eliminare și au indicat pe cine consideră trădător, iar persoana care a părăsit competiția a fost Răzvan Balașov.
Imediat după ieșirea din show-ul „Trădătorii”, Răzvan Balașov a discutat cu Libertatea despre experiența trăită.
Libertatea: Cum e să fii prima persoană eliminată după votul la masa rotundă?
Răzvan Balașov: A fi primul eliminat la masa rotundă este extrem de dezamăgitor! Aveam un plan, nu am reușit să-l finalizez, dar nu implicam această posibilitate în gândurile mele. Am luat în considerare și am acceptat cu respect, oricum nu aveam alte opțiuni. (râde)
Răzvan Balașov avusese pregătirea pentru rolul de trădător
A fost dificil să joci în tabăra nevinovaților? Ai fi preferat să fie invers?
Nu a fost dificil să fiu nevinovat, am fost sincer 100%. Acesta a fost un avantaj major. Trebuie să recunosc că mă pregătisem pentru un rol de trădător, dar nu cred că aș fi avut o imagine favorabilă în fața spectatorilor dacă aș fi interpretat un astfel de rol.
Ce mesaj ai adresat trădătorilor?
Îmi doresc ca trădătorii să interpreteze roluri mai interesante. Impressionează-mă că nu am văzut o complexitate în jocul lor până acum. Este doar percepția mea de la început.
Recomandări
Site-ul de propagandă a lui Viktor Orban ironizează România: „Independența începe acum cu antrenamente comune și șuruburi importate”
Dar pentru cei nevinovați?
Mi-aș dori ca nevinovații să formeze alianțe și prietenii mai solide, deoarece pare că e mai sigur să te ascunzi acum, însă este mult mai dificil să elimini un grup întreg.
Ce înseamnă această experiență pentru tine?
Am urmărit sezoane din 10 țări diferite ale emisiunii „Trădătorii”. În primul rând, aproape în fiecare vară joc „Mafia” sau „Vârcolacii”, jocuri pe baza cărora se bazează și „Trădătorii”. Îmi place foarte mult acest joc, deoarece stimulează creativitatea. Are reguli simple, din punctul meu de vedere, dar poate fi dezvoltat la un nivel foarte avansat, în funcție de implicare și de activarea anumitor zone ale creierului. Consider că totul se petrece în cadrul jocului, acesta este un aspect pe care l-am observat în toate sezoanele urmărite.
Partenera l-a sprijinit cel mai mult înainte de participarea la emisiunea de la PRO TV
Cine din cei apropiați te-a susținut cel mai mult?
Toți cei apropiați mie m-au sprijinit, a fost foarte important, mai ales că vreo două luni nu s-a discutat despre altceva în casă. Când aveam timp liber, puneam la punct strategii, aveam notițe, și sunt recunoscător pentru susținerea lor în acea perioadă. M-am bucurat că am avut posibilitatea să absentez de la școală pentru a participa.
Iubita m-a sprijinit foarte mult, am avut discuții intense, ea are o perspectivă diferită față de a mea asupra anumitor chestiuni. Eu sunt mai analitic, ea are o empatie deosebită, și chiar decizia mea de a rămâne nevinovat a fost influențată de discuția cu ea, această apropiere fiind foarte importantă pentru mine, fiind și cea mai bună prietenă.
Ce impresie crezi că ar trebui să-și facă publicul după vizionarea emisiunii?
Îmi doresc ca spectatorii să perceapă jocul ca atare și să nu creadă că acești oameni reprezintă modul lor obișnuit de a fi. În special referitor la trădători, dar și nevinovații, care sunt evaluați în situații ce nu le permit să se exprime în totalitate. Eu am trecut prin astfel de experiențe, defectul meu fiind că vorbesc prea mult, dar oamenii sunt foarte valoroși și nu trebuie etichetați. Sunt doar jucători foarte buni! (râde)
GALERIA FOTO
Când a fost ultima dată când ai trădat?
Probabil în liceu, în primele relații, atunci când eram lipsit de maturitate emoțională, dar nu pot spune că am făcut-o intenționat, nici nu aveam cunoștințele necesare. (râde)
Și tu, când ai fost trădat ultima dată?
În zona relațiilor, cred că fiecare a trecut prin situații în care s-a simțit nedreptățit, chiar dacă totul a decurs natural, conform cursului firești al lucrurilor.
Spune-ne despre copilărie, despre alegeri profesionale…
Drumul meu către fizică a fost neașteptat, am considerat liceul ca pe o etapă de explorare. Am fost membru în trupa de teatru, m-am dat cu placa și skateboard-ul, și am învățat peste tot. Fizica nu a fost prima alegere, ci spațiul m-a fascinat cel mai mult, dar o profesoară specializată în fizică din ultimii doi ani de liceu mi-a schimbat radical perspectiva asupra științei, salvându-mă de o direcție incertă.
Din copilărie, am avut o predilecție pentru domeniul real, chiar dacă hobby-urile mele erau mai mult în zonele creative. Îmi plăcea să încerc diverse experiențe, iar în cercetare am folosit experiența acumulată în testarea jocurilor video, pe parcursul a trei ani, pentru cercetări avansate, lucru pe care nu mă așteptam să-l aplic astfel.
Cum se combină toate cu pasiunea pentru muzică, pe care o practici de șase ani?
Am o teorie, împărtășită probabil de mulți, că o foaie plină cu integrale e echivalentul unei partituri muzicale, cu toate detaliile și simbolurile sale. Cum să interpretezi aceste simboluri, cum să le citești… Este același nivel de complexitate, doar cu simboluri diferite.
Nu mă consider muzician profesionist, ci un pasionat de muzică. Pentru mine, muzica reprezintă un hobby serios, iar implicarea continuă de a deveni mai bun face parte din rutina mea. Nu pot trăi fără muzică; senzația de pe scenă nu are egal.