Fostul conducător militar Manuel Noriega, similar cu Nicolas Maduro, a fost acuzat de trafic de droguri pentru că a acceptat mită de milioane de dolari de la traficanți și a transformat Panama într-o centru global al traficului de cocaină. Capturat pe 3 ianuarie 1990 de autoritățile americane, procesul său oferă perspective relevante asupra viitorului lui Nicolas Maduro, conform publicațiilor americane CNN, New York Times și ABC News.
În decembrie 1989, președintele George H.W. Bush a trimis trupe americane în Panama pentru a-l captura pe Manuel Noriega, care conducea țara de șase ani. Noriega s-a refugiat în ambasada Vaticanului din Panama City, unde a fost în cele din urmă reținut pe 3 ianuarie 1990, transferat în Statele Unite, judecat și condamnat.
Exact la 36 de ani distanță, liderul venezuelean Nicolas Maduro a fost arestat de forțele americane după o operațiune rapidă. La prima audiere în fața instanței, Maduro a pledat „nevinovat” pentru toate acuzațiile și a susținut că a fost „răpit” din domiciliul său din Caracas de către autoritățile americane.
Similaritățile dintre aceste cazuri și acuzațiile aduse celor doi lideri sud-americani oferă indicii despre modul în care se va desfășura procesul în New York.
Legalitatea arestării în afara teritoriului SUA
Reprezentanții legali ai lui Maduro intenționează să conteste legalitatea detenției sale, susținând că acesta beneficiază de imunitate în fața justiției, în calitate de lider suveran al unui stat străin. Aceasta reprezintă un principiu fundamental al dreptului internațional și american. La primul termen, avocatul Barry Pollack a menționat că nu solicită în prezent eliberarea condiționată, dar ar putea depune ulterior astfel de cereri.
Pollack adaugă că ar putea depune moțiuni referitoare la statutul lui Maduro ca șef de stat suveran și susține că „există dubii privind legalitatea răpirii sale militare”.
În 1990, apărătorii lui Noriega au lansat o apărare fermă, acuzând Departamentul de Justiție că a încălcat dreptul internațional și drepturile procesuale, invadând Panama și arestându-l în afara țării.
Vladimir Maduro „probabil va opune obiecții semnificative împotriva acuzațiilor”, a declarat Steve Vladeck, expert juridic pentru CNN și profesor la Georgetown University Law Center.
Procesul va involve „argumente constituționale și de drept internațional inedite”, care pot atrage avocați de renume în drept penal, a subliniat sâmbătă Elie Honig, analist juridic senior la CNN. „Sunt cazuri rare de această natură.”
Modul în care inculpatul este adus în fața instanței nu influențează procesul
Argumentele lui Noriega nu au fost acceptate. El a fost judecat și condamnat în 1991, primind o sentință de 40 de ani de detenție. Un factor cheie în eșecul apărării a fost decizia instanțelor americane de a refuza să ia în considerare legalitatea invaziei militare în Panama.
„Instanțele federale au decis că modul în care un inculpat este adus în fața unei instanțe americane – indiferent dacă cu forța sau pe teritoriul străin – nu anulează jurisdicția penală”, explică Clark Neily, membru Cato Institute.
Decizii ale Curții Supreme încă din secolul al XIX-lea confirmă că Statele Unite pot exercita jurisdicție penală asupra cetățenilor străini, indiferent de legalitatea prezenței lor în SUA.
Dacă Maduro va încerca să susțină că a fost adus ilegal în țară, există jurisprudență care explică de ce inculpații pot fi judecați chiar dacă au fost extrădați ilegal. Procurorii pot invoca o notas de 1989 a lui William Barr, atunci consilier juridic la Departamentul de Justiție, conform căreia președintele are „autoritate constituțională inerentă” de a dispune FBI-ului să aresteze persoane în alte țări, chiar dacă acest lucru contravine dreptului internațional.
Barr, ulterior procuror general în administrațiile Bush Jr. și Trump, a respins în duminica interviu criticile privind schimbarea de regim în Venezuela, afirmând că „urmărirea și destrămarea rețelei implică, în mod inerent, o schimbare de putere”.
În timpul primului mandat Trump, Barr a coordonat punerea sub acuzare a lui Maduro.
Imunitatea de președinte
„Cea mai importantă provocare pentru procurori va fi argumentul lui Maduro că beneficiază de imunitate”, a spus Vladeck, „fie pentru că era șeful statului venezuelan, fie pentru că acțiunile sale oficiale, efectuate cu autoritatea guvernului, sunt invocate ca exonerări.”
În cazul lui Noriega, instanțele au menționat că acesta nu avea imunitate, deoarece orice acte ilegale realizate în timpul conducerii sale nu beneficiau de protecție. La diferite momente, însă, el nu a deținut oficial funcția de președinte, fiind mai degrabă un lider dictator în timpul conducerii țării, în timp ce „marionete” ocupau funcții oficiale.
Departe de Panama, Maduro susține că a obținut de trei ori un mandat popular valid. Cu toate acestea, rezultatele alegerilor din 2024 nu sunt recunoscute de SUA și UE, fiind doar acceptate de câteva state precum China, Rusia și Egipt.
Prima administrație Trump a închis ambasada SUA de la Caracas și a rupt relațiile diplomatice cu guvernul Maduro în 2019, după ce acesta a câștigat alegerile cu majoritatea contracandidaților interzise. În același timp, s-au recunoscut oficial liderii opoziției. Administrația Biden a menținut, în mare, această abordare.
Se așteaptă să se clarifice dacă instanțele vor reevalua această poziție, în special având în vedere statutul lui Maduro, deși Departamentul de Justiție a menționat în actul de acuzare din weekend că el este „liderul de facto, dar nelegitim” al Venezuelei.
Statele Unite au acuzat oficial și alți lideri internaționali pentru trafic de droguri și corupție, precum Juan Orlando Hernández, fost președinte al Hondurasului, condamnat în 2024 pentru trafic de droguri și arme, cu o pedeapsă de 45 de ani, fiind ulterior grațiat de Donald Trump.
Ce s-a întâmplat cu Noriega
După condamnarea sa în 1992, un judecător federal a stabilit că fostul conducător era prizonier de război și trebuia să beneficieze de anumite drepturi legale, deși instanțele pot avea limite în aplicarea acestor hotărâri în anumite penitenciare.
Noriega a decedat în 2017, după aproape trei decenii petrecute în detenție, inițial în Statele Unite, apoi în Franța și, în final, în Panama.