„Captarea și stocarea carbonului (CCS) are un rol esențial în procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; totuși, ritmul și cotele stabilite prin legislația principală și secundară în cadrul inițiativei net-zero industriale (nEZIA) sunt dificil de atins din punct de vedere tehnic și financiar în termenele impuse. Entităților obligate din România le-a fost alocată 20% din ținta Uniunii Europene, deși țara contribuie cu doar 3% la emisiile sectorului de manufactură.
În această situație, am contestat Regulamentul Delegat și Decizia Comisiei referitoare la constrângerile privind capacitatea de stocare a dioxidului de carbon (CO2). În timp ce colaborăm cu părțile interesate pentru a face proiectele CCS viabile din punct de vedere comercial, dezvoltarea acestor inițiative necesită investiții semnificative, un cadru normativ adecvat și acceptare din partea publicului”, ne-au comunicat reprezentanții OMV Petrom.
În același timp, potrivit publicației Financial Intelligence, și compania Black Sea Oil and Gas (BSOG) a formulat observații similare.
„Pot confirma că am sprijinit BSOG în acțiunile legale împotriva Regulamentului Delegat și a inițiativei nEZIA (Net Zero Industry Act). Problematica legată de aceste reglementări este bine-cunoscută în industrie, fiind depuse peste 15 acțiuni la nivelul Uniunii Europene. În cazul României, prin intermediul Federației Patronale de Petrol și Gaze (FPPG), companiile au încercat să împiedice adoptarea unor obligații considerate prea îngrijorătoare și dificil de realizat din punct de vedere tehnic și geologic. În opinia mea, acțiunile inițiate independent reprezintă un avertisment mai puternic, însă Curtea Europeană ar putea unifica aceste demersuri legale ale entităților dintr-o anumită jurisdicție, inclusiv cele românești”, a declarat Oana Jdelea, Membru al Consiliului Director al BSOG.
Primii care au contestat decizia Comisiei Europene au fost reprezentanții companiei Romgaz, care au depus această acțiune cu aproape două săptămâni în urmă.
„ROMGAZ a înaintat la data de 16 octombrie 2025, o acțiune directă către Curtea Europeană de Justiție împotriva deciziilor Comisiei Europene. Este pentru prima oară când compania face această procedură, motivația fiind impactul semnificativ al prevederilor regulamentului nEZIA, ale Regulamentului delegat nr. 1477/2025 și deciziei (UE) 2025/1479 din 22 mai 2025 asupra activităților noastre. Mai mult, aceste reglementări vor afecta în final costul produselor pentru consumatori, care vor avea de suportat prețuri mai mari pentru bunurile fabricate în facilități care trebuie să implementeze măsuri de captare, transport și injectare a CO2. În opinia mea, costurile acestor măsuri vor depăși limitele suportabilității”, a explicat directorul general adjunct al Romgaz, Aristotel Jude.
De asemenea, a subliniat riscurile economice generate de necesitatea unor investiții de sute de milioane de euro, fără garanții reale pentru recuperarea lor, precum și riscurile tehnice și de mediu. Menționează că cele câteva proiecte de stocare a CO2, fie existente, fie în curs de dezvoltare, sunt localizate în zăcăminte offshore, reducând riscul contaminării solului sau apelor în zone locuite. În unele state europene, stocarea CO2 în zăcăminte onshore este interzisă prin lege, pentru motive de siguranță”, a afirmat oficialul Romgaz.
Un proiect cu costuri uriașe
Producătorii de petrol și gaze din România, Petrom și Romgaz, vor fi obligați până în 2030 să asigure o capacitate de stocare a dioxidului de carbon de aproximativ 10 milioane de tone, depășind estimările inițiale ale industriei naționale. La rândul său, și compania BSOG trebuie să se conformeze acestei obligații.
Costurile pentru implementarea unei capacități de stocare de 10 milioane de tone anual sunt semnificative, estimându-se că, pentru cele două firme românești, investițiile se ridică la circa 4,5 miliarde de euro pentru o perioadă de 20 de ani. Întregul lanț valoric — de la captare și transport până la depozitare — implică cheltuieli totale de aproximativ 15 miliarde de euro.
Captarea și stocarea dioxidului de carbon reprezintă un ansamblu de tehnologii destinate captării, transportului și depozitării în siguranță a emisiei de CO2, care altfel ar fi eliberată în atmosferă. Sechestrarea geologică este o metodă demonstrată, în care CO2 este injectat în formațiuni adânci de roci pentru stocare pe termen lung, cele mai eficiente fiind zăcămintele de țiței și gaze epuizare, fie pe uscat, fie offshore, precum și structurile acvifere saline.
Deși tehnologia este costisitoare și implică riscuri mai mici decât alte metode, identificarea zonelor de depozitare adecvate și procesul de captare și transport sunt extrem de complexe și necesită dezvoltarea unei industrii complete, cu infrastructură și specialiști dedicate.
Iată o schiță simplificată a procesului:
Odată selectate soluțiile și realizat lanțul de operațiuni, stocarea de carbon va oferi și beneficii economice: companiile care au investit în infrastructură vor putea recupera costurile, beneficiind de reducerea plăților pentru certificatele de emisii de carbon, care în prezent costă între 60 și 150 de euro pe tonă emisă. Aproape toate scenariile climatice recomandă implementarea CCS drept strategie obligatorie”, afirmă specialiștii din domeniu.
„România dispune de o experiență și un know-how larg în tehnologii și proiecte CCS, având o tradiție îndelungată în explorarea și exploatarea petrolului și gazelor. Cercetarea în sectorul CCS continuă în universități și institute nazionale, iar după epuizarea depozitelor de hidrocarburi, țara poate valorifica zăcămintele offshore pentru a deveni un jucător important în dezvoltarea tehnologiilor de decarbonizare dacă acestea îndeplinesc cerințele tehnico-economice specifice”, conform unui studiu recent al Federației Patronale de Petrol și Gaze.