Dumnezeu și-a respectat făgăduința dată lui Noe. Și oriunde se dezlănțuie o furtună, în înalturile cerului sau în adâncurile noastre, apar întotdeauna culorile reconcilierii.
Observând curcubeul după furtună, am tânjit întotdeauna să știm ce se află dincolo și ce ne așteaptă după ce parcurgem complet drumul inițiatic. Cum se împletesc culorile speranței pentru fiecare dintre noi.
Copiii primesc un răspuns adaptat înțelegerii lor: la capătul curcubeului se află un spiridus. În încântătoarele povești desenate ale Mariei Scrivan, bestselleruri în clasamentul New York Times, spiridusul aduce un pește-lup. În acvariul pe care îl păzește, spiridusul stoarce curcubeul de pești și depinde de imaginația noastră ce ne putem închipui: fie că în cufăr se află o hartă a unei alte comori care ne așteaptă la capătul altui curcubeu, fie că noi înșine suntem comoara pe care am căutat-o…
CERCUL. În lunga lui carieră artistică, pictorul modernist Marc Chagall a pictat curcubeul legământului de trei ori. Nu este ceva obișnuit să revii asupra unui subiect, simțind că ți-ar putea scăpa esențialul. În cea mai dramatică dintre variantele tablourilor sale, întâmplarea are loc noaptea. Apare curcubeul și noaptea? Apare. Explic fără a „zdrobi corola de minuni a lumii”: după ce Soarele apune, lumina sa atinge Luna și se întoarce, ca o lampă de veghe, pe Pământ. Dacă pe drum lumină întâlnește o furtună, când se domolește, va răzbate printre picăturile de ploaie curcubeul. Patriarhul Noe primește strălucirea divină a luminii multicolore de sus și Chagall prinde, în sfârșit, esențialul. Arcul Lunii și trupul arcuit în smerenie al lui Noe se pregătesc să închidă un cerc. Dacă îl numim cercul credinței sau cercul speranței, spunem, de fapt, același lucru.
PASĂREA CURCUBEULUI. Legendele vorbesc despre o Pasăre a Curcubeului. O putem admira în Australia, dincolo de limitele colierului ei. Tiktokerii au rezolvat problema. Ne-au creat și nouă o Pasăre a Curcubeului. Au înveșmântat-o în puii ei. Pare un vis din curcubeie:
//Conținut TikTok - eliminat
UNDEVA, DEASUPRA… De câte ori nu ne-am dorit – în prima, în a doua și chiar în a treia copilărie – să schimbăm cenușiul realității cu propria noastră viziune multicoloră! Să ajungem acolo unde ne-am construit un tărâm alternativ – „undeva, deasupra curcubeului”.
A ajuns în Orașul de Smarald ea, Dorothy, mica eroină a cărții lui Lyman Frank Baum, „Vrăjitorul din Oz”. În ecranizarea basmului (era anul 1939, în Europa izbucnise Al Doilea Război Mondial), Judy Garland reușește o performanță pe care ar înțelege-o și copiii noștri cu smartphone-urile. La fel ca noi, probabil că ea s-a întâlnit și cu o sperietoare fără creier, cu un om de tablă fără inimă și cu un leu fără curaj… Copiilor noștri, însă, realitatea alternativă li se construiește din pixeli, lăsându-le prea puțin timp să vadă curcubeul și să viseze la tărâmul de undeva, de deasupra.