Când suntem iubiți, nu putem muri. Atâta timp cât amintirile ne însoțesc, suntem prezenți. Revenim ca valurile, pe plaja memoriei celor ce ne iubesc. Suntem în ei și ei sunt în noi, până la contopire. Ne privim în apa oglinzii și vedem pe altul, care se oglindește doar pentru a ne reflecta chipul. E ca și cum ne-am trezi, dar visul continuă să se viseze în continuare.
Observând „Armonie lichidă”, sculptura artistei kenyene Sebawali Mwakai Sio, expusă la începutul primăverii într-o expoziție din Nairobi cu tema „Flux și reflux”, ne impresionează contururile ce se estompează, se lichefiază. „Gânditorul” lui Sebawali Mwakai Sio este, la fel ca noi toți, un vis al mareei, în fluxul și refluxul sufletului. Și-a acoperit urechile, ascultând doar oceanul din scoica trupului său…
SCAFANDRII IUBIRII. Picturile artistului argentinian Marco Ortolan pot fi admirate ca vele pe mările impresionismului, atunci când nu se scufundă în hiperrealism, ca în acest tablou din seria săruturilor sub apă. Este un vis cu doi scafandri ai iubirii. Fără echipament, asigurându-și unul altuia aerul necesar.
PESCUITORII DE PREȚIOZITĂȚI. Nu are vreo legătură cu opera lui Georges Bizet. Pot fi doar anumite asemănări… Când mi s-a șoptit, am crezut că este una din poveștile mele preferate de adormit. Adevărații pescuitori de prețiozități coboară în apele mării, de pe ambarcațiuni, pe o frânghie. Își țin respirația adunând scoici și stridii, în speranța că vor avea noroc. Căutările lor sunt mai valoroase decât prețiozitățile pe care le caută. Frânghia ce-i ține în viață transmite informații, după felul în care se mișcă. În felul nostru, toți suntem pescuitori de prețiozități, înțelegând prin prețiozități ceea ce ne este mai de preț. Ne ținem respirația pentru a ne atinge idealurile, în marea agitată a lumii.
TIKTALK. FLUX ȘI REFLUX, ETERNĂ REÎNTOARCERE. În spuma timpului, aceste imagini, ilustrate cu sunetele grave ale unei simfonii, pot ilustra mitul eternei reîntoarceri, așa cum ne-a fost descifrat de Mircea Eliade. Ca spectatori, aceste imagini mă poartă spre un pasaj din romanul său „Noaptea de Sânziene”: „Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost condamnați să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost obligați să ne căutăm fără să ne întâlnim…”.
@welshmanofsteel un flux și reflux împotriva luptei inexorabile cu timpul.#dunwich #suffolk #plajă #coast #mare ♬ muzică originală - Orchestre de Paris
IMNUL ARMONIEI LICHIDE. Dacă sculptura artistei Sebawali Mwakai Sio ar cânta, acesta ar fi imnul: „La marée haute” (Val înalt) al regretatei Lhasa de Sela. „Pe valul înalt/ am urcat./ Mintea mi-e plină,/ dar inima/ nu s-a ostenit…”.