Valeriu Iftime, finanțatorul FC Botoșani și actual președinte al Consiliului Județean Botoșani, a afirmat că a fost nevoit să se înscrie în Partidul Comunist Român pentru a putea studia la Facultatea de Electronică din Iași în timpul regimului comunist. Propunerea sa a fost exprimată într-un podcast al Gazeta Sporturilor, „2 la 1”.
Declarații ale lui Valeriu Iftime despre perioadă comunistă
Iftime susține că s-a înscris în PCR în primul an de facultate, „când se intra foarte greu”, având nevoie de o medie bună și o origine socială favorabilă. El afirmă că a fost membru de partid timp de trei ani, dar declară că a urât mereu valorile PCR.
Patronul FC Botoșani descrie experiența ca fiind o obligație pentru a-și putea urma studiile în condițiile regulate ale regimului comunist. El mărturisește că era bucuros să fie aproape de profesori și cunoștințele lor, dar nu a avut niciodată vreo apropiere sinceră față de ideologia partidului.
Contradicție față de declarația lui Radu Paraschivescu
Radu Paraschivescu, coleg de generație cu Iftime și absolvent al Facultății de Filologie din București, afirmă că nu a fost obligat să se înscrie în PCR pentru a studia. El precizează că, din cei patru absolvenți din 1984, trei au refuzat înscrierea, fără a avea probleme, și că nu are cunoștință ca înscrierea obligatorie să fi fost o regulă universală.
Paraschivescu adaugă că mulți colegi au făcut înscrieri doar „pentru orice eventualitate”, nu din convingere, și subliniază că în timpul facultății și după, nu a avut dificultăți din cauza refuzului de a fi membru PCR. El amintește despre amintiri neplăcute din perioada respectivă, dar afirmă categoric că povestea cu înrolarea forțată pentru studii este o “poveste”.
Detalii despre contextul studenției lui Iftime
Iftime a studiat la Facultatea de Electronică de la Iași și susține că s-a înscris în partid fiindcă această condiție era un „standard” pentru accesul la studii. El recunoaște că nu împărtășea valorile comuniste și că, în particular, detesta PCR-ul.
El povestește că, în timpul studiilor, era unul dintre cei considerați cei mai buni UTC-iști și comuniști, însă afirmă că associerea cu partidul nu avea legătură cu convingerile sale personale. În relatarea sa, procesul de înscriere era un vechi „standard”, iar mulți colegi, la fel ca și el, au acceptat această condiție pentru a putea studia.
Iftime rememorează cu ironie: „Noi toți uram Partidul Comunist!” și menționează că, de fapt, participarea în mod formal la activitățile de partid era o formalitate acceptată pentru a avansa în studii sau carieră.
El mai adaugă că în perioada studenției, deși ocupa o poziție de membru de partid, nu a avut intenția de a susține valorile comuniste și că a fost o simplă formalitate, un „standard” impus de regim.
Context și reacții
Declarațiile lui Iftime vin într-un moment în care subiectul relației cu regimul comunist urmărește tot mai mult dezbaterea publică. El afirmă că, în părțile lor, mulți studenți au agreat înscrierea în PCR pentru a putea studia, chiar dacă personal detestau valorile oficiale ale partidului.
Prezentarea detaliată a experienței lui Iftime aduce în discuție modul în care regimul comunist a impus cerințe pentru accesul la educație, dar și diferențierea între implicare formală și convingeri personale.