În următoarele ore, agenția de evaluare Fitch va anunța dacă România își menține statutul de țară recomandată pentru investiții sau dacă va fi retrogradată la categoria „junk”. Autoritățile române speră la menținerea ratingului, după ce pachetele fiscale au fost considerate suficiente pentru a asigura stabilitatea financiară. Descoperă cum se alege ratingul suveran și ce semnificație au notele din „catalogul” agenției.
De cine sunt deținute agențiile de evaluare?
Moody’s este o companie americană independentă, cu o cotă de proprietate de 13% deținută de miliardarul Warren Buffett. Fitch aparține majoritar companiei franceze Fimalac, fondată de Marc Ladreit de Lacharrière, și are o participare de 20% din partea grupului Hearst. Standard & Poor’s este deținută de editorul american McGraw-Hill Companies.
Atribuirea unui rating unei țări de către Fitch este un proces riguros, confidențial, care combină analiza datelor cu dialogul direct cu autoritățile naționale.
Cum procedează Fitch?
Colectarea și analiza datelor. Analistii Fitch colectează și analizează o varietate de date: indicatori macroeconomici (PIB, inflație, șomaj), datoria publică, politicile fiscale, situația financiară externă, performanța instituțiilor, evoluțiile politice și reformele recente. Ei monitorizează rapoarte oficiale, tendințe de piață, informații din presă și analizele companiilor terțe.
Întâlniri directe și discuții. Procesul implică de obicei un analist principal responsabil de ratingul suveran (uneori și cu câțiva colegi). În cazul ratingurilor complexe, poate fi implicată o echipă restrânsă, fără a dezvălui numărul exact.
Cu cine discută: Analistii programează întâlniri – de obicei o dată sau de două ori pe an, sau mai des în perioade cu risc crescut – cu factorii cheie de decizie din țară: oficiali de la Ministerul Finanțelor, reprezentanți ai băncii centrale și, uneori, reprezentanți ai altor instituții guvernamentale și experți din piețele financiare sau economiști independenți.
În cadrul acestor întâlniri, discuțiile cuprind strategia fiscală, perspectiva economică, sustenabilitatea datoriei, planurile de reformă, riscurile politice și provocările curente. Dialogul este deschis și confidențial.
Analiză: După întâlniri, analistul elaborează o propunere de rating, bazată pe date statistice și informațiile colectate în discuțiile directe.
Ratingul este determinat conform criteriilor publice ale Fitch: performanțele macroeconomice, soliditatea fiscală, eficiența instituțională, situația financiară externă, riscul politic și stabilitatea sectorului financiar.
Decizia comitetului: Propunerea de rating este analizată și votată de un comitet de experți Fitch, alcătuit din analiști și factori de decizie cu experiență. Decizia se ia prin vot, reflectând judecata colectivă.
În cazuri mai complexe, comitetul poate avea un număr mai mare de membri.
Publicarea ratingului: După o ultimă verificare, Fitch comunică decizia autorităților și publică un raport detaliat, explicând ratingul, perspectiva și considerentele.
Ce înseamnă fiecare nivel de rating?
Investment Grade (Recomandat pentru investiții) – AAA
Cel mai înalt nivel de rating. Indică o capacitate excepțională de plată. Riscul de neplată este foarte mic.
AA+/AA/AA- – Foarte sigur.
Capacitate puternică de plată, dar ușor mai vulnerabilă la schimbări economice sau politice.
A+/A/A- – Stabil, dar moderat vulnerabil.
Capacitate bună de plată, dar mai vulnerabil la fluctuații economice nedorite.
BBB+/BBB/BBB- – Ultimul nivel investment grade.
Nivel mediu de siguranță, încă recomandat pentru investiții. Este influențat de factorii economici și politici.
Speculative Grade („Junk” sau nerecomandat investițiilor)
BB+/BB/BB- – Speculativ, vulnerabil.
Risc semnificativ de neplată în condiții de criză economică.
B+/B/B- – Risc major de neplată.
Situație financiară precară, cu risc înalt de deteriorare.
CCC+/CCC/CCC- – Risc extrem de neplată.
Depinde de condiții economice favorabile. Risc ridicat de incapacitate de plată.
CC – Aproape de incapacitate de plată.
Nepercepută, risc ridicat de neplată.
C – Nepercepută, neplată iminentă.
Capacitate de plată absentă sau neplată deja produsă.
RD (Restrictionat Default) – Neampliniri parțiale.
O etapă intermediară la neplată totală.
D – Nepercepută, neplata completă.
Nu mai sunt plătite obligațiile.
Plus (+) și minus (-): Indică gradul de diferențiere între ratingurile din aceeași categorie. Exemplu: AA+ este mai bun decât AA și AA-