Raul Rusescu: „Nu mi-a plăcut sala! Poate aș fi fost la alt nivel dacă munceam”

Triplul campion al României și Fotbalistul Român al Anului 2012, Raul Rusescu, în vârstă de 36 de ani, recunoaște că nu a acordat suficientă importanță aspectelor extra-teren din cariera sa fotbalistică, de la antrenamentele fizice până la recuperare.

Experiența sa impresionantă cuprinde două titluri de campion al României cu FCSB, unul cu Unirea Urziceni, titlul de golgheter al Ligii 1 în sezonul 2012/2013, o scurtă perioadă la Sevilla și 9 selecții la echipa națională a României, cu un gol marcat.

Deși a avut o carieră remarcabilă, Rusescu admite că nu și-a susținut aptitudinile cu un program riguros dedicat antrenamentelor fizice.

Interrogat la podcastul „2 la 1” despre preocuparea pentru dezvoltarea fizică, prevenție și recuperare, Rusescu, retras din activitate de aproape doi ani, răspunde sincer:

„Nu, nu am făcut-o. Nici pe departe ceea ce ar fi trebuit!”

„Nu mi-a plăcut antrenamentul fizic, pur și simplu! Probabil că am suferit în anumite momente din cauza asta, poate aş fi fost la un alt nivel dacă mă concentram mai mult pe aspectul fizic, dar cel mai probabil acest lucru m-ar fi ajutat.”

„N-am fost niciodată unul care să aibă mușchi, pătrățele, să mă pozez, să fac selfieuri în sala de fitness. Niciodată!”

Raul Rusescu despre Schimbări la Sevilla: „De la Bucate Românești la Alimente Sportive”

În 2014, la revenirea sa la FCSB după experiența la Sevilla, Valeriu Argăseală a fost surprins de transformarea fizică a atacantului.

Rusescu explică:

„Am suferit transformări, schimbând metodele de antrenament. Căldura de la Sevilla… cine n-a fost acolo vara nu înțelege. Slăbeam chiar dacă stăteam la umbră!”

„Am schimbat stilul de viață. Am început să consum mai mult carne de vită, renunțând la mâncărurile tradiționale românești. Schimbarea stilului de viață și de antrenament a fost necesară, din cauza căldurii excesive. Ne antrenam la 9 dimineața, când erau 35 de grade Celsius. Ne mai antrenam și seara, la 8.”

„Antrenamentul dimineața, pauză, apoi alt antrenament seara. La primul meu cantonament în Sevilla n-am mâncat seară de seară. Nu puteam să mânc la 11.30 sau 12 noaptea. Mâncam mai bine înainte de al doilea antrenament şi nu mai mâncam până a doua zi. A doua zi, cu antrenament la 9, mâncare la 7. Din nou, prea devreme!”

„Normal că suferi transformări. Făcând exerciții fizice de altă natură, normal că te schimbi”.

„Nutriționiștii de la Sevilla Îmi Spuneau Sfaturi Esențiale“

„Aveam un meniu de la club, nu era ceva strict. Aveam un nutriționiș din club și îmi spunea să nu mai mănânc pepene seara. După al doilea antrenament, puteam mânca 2-3 felii de pepene.”

„«Dar e bun, e rece», spuneam eu. «Da, dar nu e bun. Dacă mai vrei să mănânci ceva seara, mai bine îți pregătesc o omletă din două ouă. Mai bine așa, decât fructe la ora aia» mi-a răspuns nutriționișul.”