Clasă de elevi. Photo de Inquam / Octav Ganea
„În aceste zile, din depărtare, aud despre inițiative educaționale în România, despre modernizarea sistemului pentru viitor, despre eficientizarea datelor din trecut. Așa că, în loc de părere, am o amintire despre un educator”, menționează, într-un articol publicat în Contributors, Șerban Anghene, specialist în învățământ preuniversitar în Marea Britanie. El își amintește cum un profesor i-a influențat semnificativ viața, printr-o materie adesea ignorată.
„Acest pedagog mi-a fost profesor pentru un singur an, în clasa a VIII-a”, relatează Șerban Anghene, care descrie portretul mentorului său.
„Avea o voce profundă și baritonală, iar combinația dintre mustață și statura impunătoare îl făcea să semene cu un conducător medieval dintr-o carte cu povești istorice ilustrate. Potrivit, deoarece preda istoria. Însă, materie de astăzi, nu despre istorie e cea predată, ci despre o disciplină considerată mai puțin relevantă, pe care el ne-a predat-o în acel an – cultura civică”.
Șerban Anghene, stabilit în Regatul Unit, rememorează că, de obicei, ora de cultură civică era transformată în lecții de istorie sau alte discipline.
„Era una dintre materiile mai puțin importante, alături de muzică, pictură și, uneori, sport”, scrie el.
„Cineva îmi traducea dintr-o dată știrile”
Profesorul său, Cristian Grădinaru, a reușit să modifice această stare de fapt.
„La prima oră de cultură civică, noul pedagog a intrat și ne-a determinat, firesc, să scoatem caietele de istorie. În acea perioadă, această materie era pentru examen (Capacitate). Reacția lui a fost de surprindere și dezamăgire. Cum să nu facem cultură civică? La prima lecție, am început toți să scriem pe foi rupte din caietele de istorie”, povestește el.
Ce s-a întâmplat mai departe?
„Am început astfel să învăț despre constituția României și semnificația ei, despre separarea puterilor în stat și atribuțiile fiecăreia, despre mecanismele de control și raportare. Era ca și cum cineva mi-ar fi tradus știrile de la televizor. Începusem să înțeleg de ce se certau adulții la talk-show-uri. Îmi dădeam seama mai bine ce ar trebui să fie din ceea ce vedeam. Ulterior, am învățat despre antreprenoriat. Am înțeles noțiuni precum costuri, profit, investiții, dobânzi sau uzură, și nu le-am mai uitat. Am fost solicitați să întocmim planuri de afaceri și să le prezentăm în fața clasei. În ultimii ani de liceu, parcă nu am mai învățat nimic nou. Dacă acum înțeleg unele aspecte despre politica și economia din jurul meu, este în mare parte datorită acestui educator.”
Versiunea completă a opiniei pe Contributors.ro.