Cristina Shatrovska, refugiată ucraineană, a ajuns în România pe 27 iunie 2022 împreună cu copiii săi, iar după patru ani de la sosire, a reușit să se stabilizeze pe plan profesional și personal. În prezent, este agent imobiliar și a depus dosarul pentru cetățenia română, afirmând că România i-a devenit casă.
Drumul către stabilitate
Cristina a emigrat în România cu speranța de a-i asigura o viață mai sigură și mai stabilă celor doi copii ai săi, Matei, de șapte ani, și Eleonora, de trei ani. La două luni după sosire, a început să lucreze ca traducător la centrul pentru refugiați de la Romexpo, având în permanență fetița în marsupiu. În acea perioadă, situația era dificilă, dar a reușit să se adapteze, lucrând timp de un an în această poziție.
Importanța cunoașterii limbii române
Discuția despre limba română a fost un avantaj pentru Cristina. Ea a întrebat dacă este nevoie de vorbitori de limba română și, fiind cunoscătoare, a fost angajată ca traducător. În activitatea sa, a avut ambii copii lângă ea, pe fetiță în landou sau marsupiu, și a gestionat astfel responsabilitățile de muncă și de îngrijire. După aproape un an la Salvați Copiii, a rămas fără contract în decembrie 2024 și a trebuit să caute alte oportunități, devenind bonă pentru bebeluși și activând ca agent imobiliar.
Situația familiei și evoluția celor mici
Eleonora merge acum la grădiniță și vorbește fluent limba română, evoluție care a fost deosebit de importantă pentru adaptarea ei socială. Matei, în clasa a II-a, nu mai are probleme de comunicare și știe să citească, să scrie și să facă tabla înmulțirii, după ce a venit în România fără cunoaștere a limbii. Cristina remarcă dificultățile inițiale, dar și progresul realizat de copiii săi.
Cum se simte acum în România
Cristina afirmă că se simte în siguranță și acasă în România, unde a depus cererea pentru cetățenie și a susținut deja examenul de limbă. În ciuda eforturilor și a unor provocări legale, intenționează să obțină actele în regulă și își dorește să rămână definitiv în țară. Nu are intenția de a pleca și spune că viața ei aici este stabilă.
Perspectiva asupra situației legale
Refugiatul polonez a subliniat incertitudinile legate de perioada post-2027, când expiră permisul de ședere temporară. Cristina consideră că este nevoie de o procedură clară la nivel de stat pentru cei care vor să rămână legal în România, exprimând îngrijorarea față de lipsa unor perspective concrete după acest termen.
Experiența lor cu societatea românească
Cu experiență variată de interacțiuni, Cristina a afirmat că a avut momente bune și rele în România, dar predominante au fost cele pozitive. Majoritatea oamenilor au fost primitori și au oferit sprijin, însă au existat și situații de rasism și respingere. În ciuda acestor episoade, experiența a făcut-o mai puternică și mai încrezătoare în propriile resurse.
Recunoștință și adaptare
Cristina apreciează învățătura de care a avut parte în România, afirmând că a devenit mai puternică și a înțeles importanța efortului pentru integrare. Spune că nu ar dori să fie nevoită să plece, ci să își construiască o viață stabilă pentru copii. Războiul din Ucraina rămâne o realitate prezentă, iar sprijinul pentru ucrainenii aflați în România trebuie menținut la nivel de stat, inclusiv pentru cei care decid să rămână.
Provocări legale și sociale
Cristina subliniază dificultățile integratei, în special pentru cei care nu cunosc limba și nu vor să plece din România. Ea explică că nu există opțiuni de plecare și că pentru copiii săi este vital să aibă o existență normală. În plus, consideră că sprijinul statului trebuie să includă măsuri legale și administrative clare pentru a permite reînnoirea drepturilor de ședere.
Cristina Shatrovska a exprimat convingerea că viața în România a adus stabilitate și oportunități, iar ea personal a învățat și a evoluat în această țară.