Béla Tarr, fotografiat pe 1 septembrie 2024 la un eveniment cinematografic organizat la Barcelona, FOTO: Inés Baucells / Album / Profimedia Images
Renumitul regizor de film Béla Tarr a decedat marți, la vârsta de 70 de ani, a anunțat pentru MTI un coleg de breaslă, Bence Fliegauf, vorbind în numele familiei sale, conform AFP și Agerpres.
Tarr a creat 11 filme de lung metraj în peste patruzeci de ani de carieră, de la debutul său în 1979 cu Családi tűzfészek până la ultima sa lucrare, Missing People, din 2019, conform IMDb. Probabil cel mai renumit film al său, Sátántangó (Tangoul Satanei), ilustrează în peste șapte ore și jumătate, în secvențe alb-negru, declinul comunismului în Europa de Est, prezentat ca o frescă a unui sat pustiit din zona rurală a Ungariei.
Filmul a fost adaptat în 1994 după romanul cu același titlu, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, László Krasznahorkai, colaborator frecvent al proiectelor realizate de Tarr.
Tarr a semnat, de asemenea, o adaptare a romanului din 1989 al scriitorului – Az ellenallas melankoliaja (Melancolia rezistenței) – în filmul Werckmeister Harmonies, realizat în anul 2000, plasat într-un loc izolat din perioada comunistă.
Tarr a fost onorat anul trecut cu premiul TIFF pentru întreaga activitate
Site-ul Cultura la dubă amintește că Tarr a fost invitat anul trecut la Cluj-Napoca, la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde i s-a conferit Premiul pentru Întreaga Carieră. Aproape toate filmele sale, inclusiv capodoperele Damnation sau Calul din Torino, au fost proiectate la TIFF, în prezența regizorului.
„M-am întrebat: ce e important pentru oameni? Propria lor viață. Am considerat că este o responsabilitate să transmit publicului ceva sincer, autentic, așa cum îl percep. Nu de fiecare dată am certitudinea că am dreptate, dar trebuie să împărtășesc ceea ce văd eu”, și-a explicat viziunea cinematografică într-un interviu pentru Cultura la dubă.
Întrebat de jurnalista Alexandra Tănăsescu, „Cum ați dori să fiți amintit peste ani în istoria cinematografiei?”, el a răspuns:
„Se spune că deja fac parte din această matrice, dar adevăratul scop nu este acesta. Obiectivul este să reprezinți viața în mod autentic, în propriul limbaj cinematografic, cât mai aproape de ceea ce ești tu în realitate”.