Economica.net a vizitat, la invitația Greenpeace, două exemple de proiecte de energie regenerabilă în Olanda.
Primul este Culemborg, un oraș cu aproximativ 30.000 de locuitori, situat în apropiere de Utrecht. Aici, o grupare de cetățeni gestionează o rețea de încălzire centralizată, înființată în 2009 prin cooperativa Thermo Bello.
Centrala utilizează o pompă de căldură cu o capacitate de un megawatt, care, cu ajutorul unui schimbător de căldură, folosește energia termică a apei dintr-o sursă apropiată. Aceasta, apa subterană fiind purificată pentru consum și apoi răcită, furnizează energie pentru sistem. În situații rare, când pompă nu poate funcționa sau temperaturile coboară semnificativ sub zero grade, sunt disponibile două încălzitoare pe gaz, totalizând o capacitate de 1,7 MW.
„În acest cartier, avem numeroase inițiative cetățenești, iar Thermo Bello este una dintre ele. Alte proiecte includ o fermă urbană, un sistem de partajare a mașinilor, instalarea de panouri solare pe acoperișuri, înființarea unei cooperative pentru mașini electrice și un grup de cetățeni și municipalitate responsabili pentru întreținerea spațiilor verzi
De la începuturile mai rezervate, inițiativa a atras inițial un grup de entuziaști doritori să o pună în practică. Alți rezidenți au manifestat interes, dar au dorit să vadă cum se va dezvolta proiectul. Astfel, au fost create patru echipe de lucru, axate pe comunicare, organizare, finanțe și tehnologii. Împreună, au consolidat planul de afaceri.
Totul a început când compania locală de apă a fost achiziționată de un investitor privat, care nu dorea să continue activitatea de furnizare a energiei termice și a dorit să renunțe la ea. Primăria nu a manifestat interes să o preia, astfel că locuitorii au fost întrebați dacă doresc să gestioneze rețeaua.
„Unii participanți aveau experiență în domeniul încălzirii urbane și au considerat o oportunitate această situație. Am elaborat un plan de achiziție pentru a prelua activitatea de la compania de apă, proces finalizat într-un an și jumătate”, explică Gerwin Verschuur.
Finanțarea rețelei: contribuții ale membrilor, credite și transparență
Locuitorii au constituit cooperativa Thermo Bello, înființând o societate cu răspundere limitată. Fiecare membru a contribuit cu minimum 250 de euro pe acțiune. În total, membrii au investit 42.000 de euro, iar o companie privată a adus 10.000 de euro. Costul de achiziție al centralei a fost de 150.000 de euro, diferența fiind acoperită printr-un credit bancar.
„Am început producția de energie termică în calitate de entitate independentă din 1 ianuarie 2009. După 10 ani, în 2019, nu mai aveam datorii bancare. În al doilea an, am contractat un împrumut suplimentar de 100.000 de euro pentru extinderea rețelei, inclusiv conectarea unei școli gimnaziale”, continuă Gerwin Verschuur.
Din 2021, au început renovările, înlocuind cazanele vechi, pompa de căldură, schimbătorul de căldură și cele două pompe de distribuitie. Pentru finanțare, au obținut un împrumut de 350.000 de euro, iar membrii cooperativei au contribuit cu încă 80.000 de euro sub formă de împrumut.
Cooperativa are actualmente 60 de membri, însă nu toți consumatorii de energie termică sunt membri. În prezent, rețeaua deservește 230 de clădiri, inclusiv o școală cu 5.000 de elevi, o grădiniță și clădiri de birouri.
Costurile facturilor menținute la minim
Având în vedere izolația eficientă a locuințelor, Gerwin Verschuur afirmă că necesarul de energie este mai redus față de o casă tipică olandeză: 25 GJ pe an față de 40 GJ. Astfel, facturile pentru încălzire sunt controlate, iar costul comparabil cu sistemele bazate pe gaze naturale. De asemenea, nu se plătește impozit pe profit, deoarece investiția este considerată un proiect sustenabil.
„Valoarea noastră s-a dovedit în timpul crizei energetice și a escaladării prețurilor la gaz după conflictul din Ucraina. În timp ce alte regiuni din Olanda au înregistrat creșteri de până la 300% ale costurilor, noi am majorat tarifele cu doar 50%”, adaugă Verschuur, care a avut anterior activitate în domeniul agricol ecologic și în structurile birocratice ale UE.
„Facturile lunare pentru o locuință variază între 70 și 160 de euro, în funcție de suprafața casei.”„Nu facem distincție între vară și iarnă, chiar dacă în sezonul cald nu beneficiază de încălzire; costul fiind repartizat pe tot parcursul anului”, explică directorul.
Proiectul din Culemborg este unic deoarece Vitens, compania de apă și vânzătorul rețelei, a fost dispusă să îl vândă, reducând valoarea acesteia cu 90%. Însă, a fost un proiect pilot în Olanda, demonstrând fezabilitatea inițiativelor comunitare.
Amsterdam WG-terrein: un cartier în dezvoltare pentru propriul sistem de termoficare
Un alt exemplu de succes este situat în capitala Amsterdam, într-un cartier de blocuri. Cartierul WG-terrein, cu aproximativ 800 de unități rezidențiale și 600 comerciale, aproape de centru, se află în etapa de construire a rețelei proprii de termoficare.
Aici, locuitorii și comercianții, inclusiv un cinematograf, folosesc centrale pe gaz sau pompe de căldură pentru fiecare bloc. Lucrările sunt în plină desfășurare și urmează să fie operate din mai 2026. Deși nu au avut avantajul rețelei deja existente, au obținut subvenții de la guvern și autoritățile locale pentru proiectul denumit Ketelhuis WG.
Totul a început în 2018, când un locuitor a trimis un email centrului comunitar, rememorând: „Unul dintre cetățeni s-a plâns că tranziția energetică avansează lent. Astfel, s-a format un grup de 10 vecini interesați”.
Mobilizarea a crescut în timp, iar voluntarii au mers din ușă în ușă pentru a informa și adresa întrebări. Războiul din Ucraina a contribuit și el la creșterea interesului, din cauza scumpirii gazelor.
„Niciun proiect nu ar fi fost posibil fără grupul inițial. Și cel mai frumos la acest demers este că a creat o comunitate unită. Oamenii doresc să fie activi și să contribuie la un viitor mai sustenabil”, afirmă doamna Sok.
Provocări asociate cu clădiri vechi și proprietari multipli
Începerea proiectului a necesitat aprobarea a minimum 70% dintre vecini. Un obstacol major a fost abordarea unei tehnologii nou implementate: utilizarea căldurii de suprafață a apelor din canale, pompată la o adâncime de aproximativ 200 de metri, apoi readusă la suprafață când este necesar sistemului de încălzire. Până acum, nu s-a utilizat o astfel de combinație de energie acvatermală și geotermală pentru înlocuirea unui sistem bazat pe gaze.
Cartierul include circa 1.200 de gospodării, o școală primară și un cinematograf, situate în fostul complex al unui spital de neurologie, care urma să fie demolat. Până la demolare, clădirile au fost ocupate ilegal de artiști, transformându-se în locuințe sociale, apartamente, centru educațional și spații culturale.
„Avem un centru comunitar consolidat. Clădirile au funcționalități diverse, iar acest fapt a permis obținerea unei subvenții importante, ceea ce implică că dacă se poate implementa aici, se poate oriunde. Dificultățile major au fost legate de diversitatea proprietarilor și de vechimea clădirilor, construite între 1880 și 2002. Acest lucru face ca realizarea proiectului să fie extrem de complex.”“
Pentru o coordonare eficientă, comunitatea s-a împărțit în cinci echipe de lucru, fiecare având responsabilități specifice, de la aspecte tehnice la gestionare financiară.
„Împărțirea sarcinilor și reorganizarea constantă au fost strategii cheie. Organizează întâlniri periodice, unde fiecare grup își prezintă rezultatele. În felul acesta, am reușit să evoluăm ca un startup mic, dar ambițios, care se transformă rapid în o structură funcțională a unei companii mai mari”, susține Ina Sok.
Impactul unui proiect inovator asupra comunității
Inițiativa include colectarea energiei din stratul superficial al apei din Canalul Jacob van Lennep, utilizând energia solară pentru încălzirea apei în primele 20 de centimetri. Apoi, energia este transferată către un canal la circa 180 de metri adâncime, în care temperatura este constantă pe tot parcursul anului, și apa caldă este pompată în locuințe iarna.
Energia electrică pentru pompare provine dintr-un parc eolian din apropiere, acoperind 60% din necesar, restul fiind achiziționat de pe piață.
Theo Konijn, cu o experiență de peste 40 de ani în zonă, se ocupă de planul financiar. „Investiția totală se ridică la 30 milioane de euro, cu subvenții de 13 milioane, inclusiv 1,5 milioane de la Amsterdam. Vom contracta un împrumut de 8 milioane și fiecare utilizator va contribui cu 3.500 de euro, după denumirile și subvențiile aplicabile, pentru apartamentele individuale. Pentru locuințele închiriate, contribuția va fi susținută de asociația de proprietari”, explică el.
O diferență de 2,5 milioane de euro acoperă costurile pentru pompa de căldură și instalarea acesteia, finanțate de autoritatea de gestionare a apelor, ce administrează canalele istorice din secolul al XIII-lea.
Perspective în domeniul energiei regenerabile în România
Dezvoltarea comunităților de energie în Europa a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii 10 ani, fiind peste 9.000 de astfel de comunități cu peste 900.000 de membri, conform Greenpeace. În timp ce majoritatea se află în Europa occidentală, și în țări precum Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Spania și Regatul Unit, România a avansat considerabil în acest domeniu în noiembrie, odată cu adoptarea legislației dedicate comunităților energetice.
Astfel, cetățenii, autoritățile locale, ONG-urile și mici întreprinderi pot produce, gestiona și consuma împreună energie din surse regenerabile, conform noilor norme legale.
O astfel de inițiativă este în derulare în comuna Buteni, județul Arad, unde peste 160 de prosumatori deja activează. Primarul Mircea Braiți are în plan crearea uneia dintre primele comunități energetice din energie verde din România, cu sprijin fonduri europene și norvegiene.
Până în decembrie 2025, autoritatea de reglementare trebuie să stabilească normele de aplicare a legislației, inclusiv înființarea „Registrului de comunități de energie” și metodologia de analiză a costurilor și beneficiilor pentru partajarea energiei, precum și condițiile pentru utilizarea capacităților de stocare.