**Numărul românilor din Spania a scăzut semnificativ în ultimii ani, iar motivele devin mai clare în contextul evoluției economice și sociale**. De la aproximativ un milion, populația română rezidentă în Spania a ajuns la circa 650.000, iar un număr considerabil dintre aceștia au ales în ultimii ani să se întoarcă în țară. Fenomenul a fost analizat de economistul Andrei Caramitru, care vorbește despre un „paradox” în dinamicile migrației românești.
Schimbări în peisajul migrației românești
Conform analizelor, reducerea numărului românilor din Spania survine după ani în care diferențele financiare între România și state precum Spania sau Italia nu mai sunt atât de mari, mai ales dacă se consideră raportul dintre salarii și costurile chiriilor.
**Salariile medii câștigă între 1.000 și 1.500 de euro pe lună în aceste țări, însă costul chiriilor a crescut semnificativ.** În orașele mici, chiria pentru un apartament cu două camere ajunge la aproximativ 800 de euro, în timp ce în orașele mari trece de 1.000 de euro.
În aceste condiții, diferența dintre venitul rămas după plata chiriei și salariul mediu din anumite zone ale României devine mai mică decât în trecut. Potrivit lui Caramitru, în unele cazuri, rămânerea în țară poate fi chiar mai avantajoasă din punct de vedere financiar comparativ cu plecarea în străinătate.
El afirmă că „în teorie poți spune: i-am ajuns din urmă sau chiar îi depășim,” ceea ce era de neimaginat în urmă cu 10-15 ani. În schimb, această apropiere economică aduce tensiuni și frustrări în rândul românilor din diaspora.
Fenomenul diaspora: între deziluzii și blocaje
Caramitru evidențiază că o mare parte a diasporei provine din zone rurale sau orașe mici din Moldova și sudul țării, nu din centrele universitare sau economice precum București, Cluj, Iași sau Timișoara.
**Românii din aceste zone se confruntă cu oportunități limitate și cu o rețea de mafie locală, ceea ce face dificultate în a-și câștiga un trai decent în străinătate.** Potrivit economistului, pentru mulți, revenirea în România înseamnă să se întoarcă într-un mediu fără locuri de muncă și fără perspective reale.
El susține că acești români nu sunt tentați să se mute la capitale sau în orașe mari din țară, ci preferă să rămână în statele unde deja și-au construit o viață, evitând relocarea la București sau alte orașe mari. Astfel, se creează un sentiment de blocaj, nemulțumire atât față de situația din diaspora, cât și față de condițiile interne.
**„Refuză să se întoarcă și urăsc situația din diaspora, unde nu pot economisi nimic; întoarcerea devine o opțiune tot mai puțin atractivă,”** afirmă Caramitru.
Un alt aspect important invocat este ieșirea „supapei” de plecare în strainatate, care în trecut favoriza migrația românească. Acum 15 ani, migrația era motivată de diferențele de venit, iar plecarea era rapid rentabilă.
**Astăzi, această motivație a dispărut, iar frustrarea față de sistemul administrativ și corupția din țară a crescut.** Statul român, perceput ca fiind mafiot și corupt, întărește sentimentul de blocaj al românilor rămași și plecați.
Potrivit economistului, această situație a dus la o criză de legitimitate și la sfârșitul unei etape în modelul migrator actual. Presiunea socială acumulată în ultimii ani poate avea consecințe pe termen mediu, inclusiv schimbări structurale importante.